Romanul „Îngeri și demoni” a fost scris de către un scriitor ce dispune de o viziune remarcabilă numit Dan Brown, căruia îi aparține o linie de creații literare înăbușite de o simbolistică alegorică, acordând note mistice, acesta debordează de creativitate.
În cadrul romanului se manifestă un conflict exterior ce este constituit de arhaica confruntare cu implicații contemporane susținută de părtinitorii religiei împotriva indivizilor raționali, părtinitori ai științei. Într-un cadrul temporal înghețat, ne confruntăm cu o revenire a unei arhicunoscute grupări cu implicații în universul științific care se face remarcată prin prezența simbolurilor reprezentative păgânismului și prin arhitectura acestora simetrică ce promovează conceptul de dualitate – numită Illuminati.
Fiind reprezentanți ai cunoașterii și științei, aceștia dispun de caracterul rațional implicit care este distorsionat în cadrul romanului din cauza intrării haotice a acestora, aceștia fiind implicați într-un plan ce are încorporat drept obiectiv unul distructiv, conturat de irațional și brutalitate – creându-se o denaturare în contradictoriu.
În universul religios ce este situat în parametrii Vaticanului se desfășoară un eveniment de o importanță teribilă pentru cadrele slujitoare ale lui Dumnezeu care sunt aparținătoare a ortodoxismului catolic – alegerea unui nou papă. Datorită unor factori de circumstanță, acest ritual ce prezintă o sacralitate sfântă și longevitate în istoria catolicismului este întrerupt de introducerea unui dezastruos aspect într-o aparență iminent, factor ce este constituit de prezența unei substanțe numite anti-materie care în contact cu materia în formă pozitivă produce o anihilare absolută întinsă pe o rază remarcabilă.
Reprezentanții lumii spirituale dogmatice din cadrul arhirăspânditei religii dispun de un caracter instabil angelic, deoarece instanțele centrale ale acestei lumi sunt constituite de către Camerlengo Carlo Ventreasca și de către papalitate. Aceste instanțe sunt supuse unei transfigurări a caracterului aparent angelic într-un caracter cu note „demonice”, geneza acestei transfigurări fiind constituită de un fapt care este dezvăluit târziu în desfășurarea firului narativ, moment în care puritatea dumnezeiască se scufundă.
„Ştiința îmi spune că Dumnezeu trebuie să existe. Mintea îmi spune că niciodată n-am să-L pot înţelege. Dar inima îmi spune că nici nu trebuie s-o fac.”
Reprezentanții universului științific, ce promovează raționamentul și importanța sferei raționale ale naturii umane, capătă implicit în cadrul acestei confruntări arhaice caracter demonic ce dispune de o transfigurare prinsă într-o temporalitate lentă, dilatată, într-un sfârșit căpătând caracter angelic. Acest proces de transfigurare a caracterului se întreprinde exclusiv în privința reprezentantului celei mai cunoscute și prestigioase instituții de dezvoltare și cercetare științifică numită CERN – Robert Kohler.
Instanță intermediară ce se manifestă drept piesă ce contopește universurile contradictorii, încorporând în sfera științei elementul divin este constituită de către Leonardo Vetra, prezență de o importanță teribilă căruia i s-a atribuit obiectivul de unificare a dualității aparent antitetice, acesta reușește a acorda forței divine o implicație în sfera științei care transpiră de un raționament detașat.
Elementul exterior ce capătă statut eroic este constituit de prezența protagonistului romanului, numit Robert Langdon, ce manifestă un intelectualism adecvat profesiei sale de profesor universitar ce a studiat simbolistica. Această forță salvatoare este încadrată într-un personaj ce prezintă o sensibilitate aparentă, însă ce debordează de eroism și perspicacitate, acesta reprezintă fuzionarea universurilor ce dispune de potențialul de a liniști mările demult învolburate ce despart sfera raționalului și a spiritualului, punând punct unei tulburătoare lupte pasive prezentă de secole care, parcă, se decide ca în acest blocaj temporal al romanului să devină activă.
Această creație literară frapează, plimbând sufletul cititorilor într-o vânătoare a intelectualului care cuprinde prezența alegorică a unei arhitecturi renascentiste briliante. Conturând un uitat sentiment de divinizare a elementelor fundamentale ale naturii, amintindu-ne de un Bernini uitat în curentul barocului și de un Rafael Sanzio uitat în curentul trecut renascentist, ne introduce într-un cadrul istoric modelat în termenii contemporaneității.
Alte recenzii de la Dan Brown:
