Inferno este al patrulea volum dintr-o serie ce îl are drept protagonist pe Robert Langdon, profesor de simbolistică şi istoria artei. Din primele pagini țin să comunic faptul că Dan Brown nu este un simplu scriitor de ficțiune. Este știut faptul că romanele sale sunt foarte bine documentate și fiecare nouă informație centrată într-un nou roman de-al său are dacă nu informații reale atunci cronologie reală, iar viceversa este de asemenea aplicabilă.
Cu stilul scriitoricesc al lui Dan Brown am făcut cunoștință atunci când am citit Codul lui DaVinci, un roman ce ar trebui ”să-ți provoace confuzie”. O propoziție ce mi-a trezit brusc curiozitatea şi mai apoi avântul de a citi și Îngeri și demoni (volumul doi cu acelaşi protagonist), dar şi alte romane de sine stătătoare precum Conspirația şi Fortăreața digitală. Inferno nu putea trece nici el neobservat mai ales că văzusem şi ecranizarea.
Dacă ați avea doar 24 de ore să salvați lumea? Ce ați face? Ați salva lumea, ați striga în cor! Dar dacă nu v-ați aminti ceea ce ați făcut în ultimele două zile și nu ați ști că mai aveți 24 de ore la dispoziție să opriți distrugerea lumii? Atunci ce ați face? Grea întrebare,nu?!
Robert Langdon se trezește într-un spital din Florența, privind pe fereastră la Vecchio Palazzo neînțelegând când și cum a ajuns acolo, ba mai mult cum de în loc să fie sâmbătă la Cambridge, e luni la Florența. Dar stai! Cineva tocmai s-a dat drept polițist italian și a început să tragă în oameni pentru a-l nimeri pe profesorul Langdon.
Robert Longdon se trezește amnezic într-un întreg carusel de evenimente. Noroc cu doctorița Sienna Brooks care-i mai acordă câte un moment de respiro și-i mai aduce piese de puzzle pentru întregirea marelui tablou.
Inferno ne face un tur complet în istoria, dar şi prezentul Florenţei, ne prezintă viaţa şi opera lui Dante Alligheri, precum şi pe Botticelli cu arta lui inspirată pas cu pas din Alligheri, cum a luat naştere sigiliul cilindric, dar şi cum a ajuns sigla pentru avertizarea de risc biologic să reprezinte ceea ce reprezintă.
Harta infernului a lui Botticelli era de fapt un omagiu adus unei lucrări literare din secolul al XIV-lea, una dintre cele mai cunoscute ale patrimoniului universal… o viziune macabră a iadului care impresionează chiar şi în ziua de azi.
Cu o singură frază repetitivă în gând, Robert Langdon ne va purta paşii în istorie, cultură, pe străzile Florenţei, Veneţiei şi chiar şi pe cele ale Istanbulului.
Caută şi vei găsi!
Oare ce anume trebuie să caute şi ce-o să găsească la finalul căutării Robert Langdon?
Pentru cei care au văzut filmul țin să le transmit: Citiți cartea! Citiți cartea! Citiți cartea!
De ce țip de trei ori când toți m-ați auzit de prima dată? Fiindcă:
- Cartea este mult, mult mai bună decât filmul (cu toate că personajul principal este interpretat de Tom Hanks, mare om, mare actor, mulţi dintre noi=mari fani)
- Unele, și importante lucruri, nu au fost cuprinse în film, iar informaţiile istorice sunt mult mai multe şi mult mai bine cuprinse în scris, cum era de aşteptat de altfel.
- Iar sfârşitul diferă cu totul faţă de cel din film. E ca atunci când avem un singur centru, dar cu două variabile, noi fiind câştigătorii care putem să parcurgem ambele trasee.
Spre exemplu:
Dacă citim cartea descoperim faptul că în spatele poveștii cu marea iubire a Siennei din film, există o mare dramă, una mai mare decât al unui copil geniu (apropo, toți ăștia care citesc în stil alert, negați faptul cum că voi nu v-ați fi dorit să fiți mai geniali decât Einstein. Vă provoc!). Ce dramă?! Ei, hai, doar n-o să vă divulg totul. Citiți cartea!!! Este mult mai bună. Și pentru informația voastră zilnică, nu toate filmele (chiar dacă actorul principal este Tom Hanks !!!) inspirate din cărți divulg adevărata dramă și adevărata poveste dintre coperți. Să nu uitați!
Un lucru este clar: când vine vorba de secrete, simbolistică și informații clasificate, mă pot baza de fiecare dată pe Dan Brown. Atât el cât și Anne Rice mi-au oferit prin intermediul romanelor lor câte-un tur complet prin istorie, artă și secretele lumii.
„Când fiecare colţ al lumii va fi un aşa furnicar de oameni, încât aceştia nici nu vor mai putea trăi acolo, nici nu vor putea pleca în altă parte… lumea se va curăţa singură”- Machiavelli
Dan Brown, întocmai ca un ghid turistic veritabil ne prezintă Palazzo Vecchio cu toate misterele şi artele sale valoroase, Catedrala Santa Maria del Fiore, ne introduce în lumea artei, de la începuturi până în prezent, iar Dante este disecat particulă cu particulă şi asta este doar prima destinaţie.
Inferno este un roman de acţiune împletit cu fantastic în primul rând pentru toţi iubitorii genului. Apoi, în al doilea rând este o enciclopedie pe părţi, pentru cei care vor să cunoască lumea măcar la nivel imaginativ. Astăzi suntem în Florenţa şi îl avem pe Dante „la felul principal”. Mâine, nu se ştie unde vom poposi, dar în mod sigur vom avea parte de ceva inedit.
Inferno este romanul iubitorilor romanelor de acţiune, a celor ce iubesc istoria şi arta, şi nu în ultimul rând al fanilor lui Dan Brown. Cum am mai spus: nu există gen preferat, există autori preferaţi, iar Dan Brown poate fi preferat de oricine.
Cine? Cum? De ce? Astea sunt simple întrebări, dar cu răspunsuri complexe ce te vor ajuta pe tine, cititorule, să pătrunzi în Inferno, locul unde istoria acaparează prezentul.
Alte recenzii de la Dan Brown:
Eeeei, tare cartea…am citit-o anul trecut si am ramas cu un mare CE la final…ma asteptam ca motivul sau, ma rog, finalitatea atator aventuri sa fie un pic mai mult a…Dan Brown. Mi-a placut, insa parca in partea de final nu i-am recunoscut stilul. Insa…m-ai adus cu picioarele pe pamant si am de gand sa vad si filmul, poate mi se mai clarifica ceva din ceea ce ramasese cu semne de intrebare…mai ales ca Tom Hanks e actorul meu preferat 🙂
O zi buna
Eu am văzut mai întâi filmul, motiv pentru care am zis că trebuie neapărat să citesc şi cartea. Şi m-am bucurat că am putut citi cartea cu acelaşi interes cu care am vizionat filmul, pentru că sfârşitul diferă şi sunt şi alte diferenţe între cele doua. Cum am mai spus, e ca şi cum ai avea acelaşi subiect cu două variante diferite.
O zi frumoasă! :*
Am reusit sa vad si eu filmul pana la urma. Putin dezamagita, sincer. Daca ai citit cartea ai vazut ca multe scene au fost omise, ma rog e oarecum normal, insa, nu stiu de ce, mintea mea creeaza un scenariu atunci cand citesc cartea si parca nu bate cu ceea ce vad pe ecran. Dar, cum spuneam in mesajul de anul trecut, Tom Hanks e actorul meu preferat, asa ca totul s-a compensat 🙂
O zi placuta…si „La multi ani” pe noul an 🙂
Tocmai. Filmul a fost centrat mai mult pe acţiune în ciuda faptului că misticul este punctul de atracţie în cărţile lui Dan Brown, mistic ce nu prea e evident în film. Oricum Tom Hanks face toţi banii şi mai salvează situaţia. Mulţumesc! O zi asemenea, şi ţie, şi un 2017 plin de realizări! 🙂