Recenzie „Insula copacilor pierduți”, de Elif Shafak

de | mai 26, 2023 | Beletristică, Dragoste, Ficțiune, Literatură Contemporană, Literatura Universală, Recenzii cărți, Suspans

Romancierul turc, Elif Shafak a vorbit împotriva președintelui Recep Tayyip Erdogan atât de puternic, încât nimeni nu i-ar pune la îndoială curajul politic. În eseurile și interviurile sale, ea a condamnat coborârea alarmantă a patriei sale în autoritarism și, în schimb, atât Shafak, cât și soțul ei, jurnalistul Eyup Can, au fost ținta intimidării lui Erdogan.

Este deopotrivă uimitor și încurajator faptul că, un astfel de bătăuș sponsorizat de stat nu a făcut nimic pentru a diminua creativitatea artistică a lui Shafak, și nici încrederea ei în puterea povestirii.

Cel mai recent roman al ei, „Insula copacilor dispăruți”, ne duce în Cipru, un ținut al „plajelor aurii, apelor turcoaz, cerului lucid” și conflictelor înspăimântătoare. În 1974, doi adolescenți – un băiat grec pe nume Kostas și o fată turcă pe nume Defne – riscă condamnarea părinților lor, întâlnindu-se în secret noaptea. Disperați să evite privirile indiscrete ale vecinilor bârfitori, Kostas și Defne își găsesc refugiu în spatele unei taverne deținute de doi bărbați care înțeleg cum este să urmezi o dragoste interzisă.

Taverna se numește „Smochinul Fericit” și este, într-adevăr, o oază de veselie. „Aici”, scrie Shafak, „s-au împărtășit povești de triumfuri și necazuri, relatări de lungă durată împărțite, râsete și lacrimi combinate, recunoașteri și promisiuni făcute, păcate și secrete mărturisite”. Închiși în camera din spate a „Smochinului Fericit”, Kostas și Defne se angajează unul față de celălalt, neștiind de necazurile care se adună la orizont. „Nu te îndrăgostești în Cipru în vara lui 1974”, avertizează Shafak. „Și totuși acolo erau, ei doi.”

Cititorii, care nu sunt familiarizați cu istoria tumultoasă a Ciprului, vor aprecia cât de grațios Shafak completează detaliile despre violența care a cuprins națiunea insulară, în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Dar acesta nu este un roman despre cataclismele care remodelează națiunile; este vorba despre modul în care acele dezastre refac viețile obișnuite.

Asemenea Ciprului însuși, „Insula copacilor dispăruți” este divizată de invazia militară turcească din 1974. Kostas este trimis în Anglia în speranța de a-și salva viața, în timp ce Defne rămâne în urmă, în timp ce patria ei arde. Tinerii îndrăgostiți nu știu dacă se vor mai vedea vreodată, dar timpul pare să răspundă în cele din urmă la această întrebare. Despărțiți de 2.000 de mile, ei descoperă că depășirea diferenței dintre culturile lor este partea ușoară. „De câte ori se întâmplă ceva teribil unei țări”, scrie Shafak, „se deschide o prăpastie între cei care pleacă și cei care rămân”.

Capitol după capitol, cartea se mișcă înainte și înapoi de-a lungul mai multor decenii, rezolvând unele mistere și ridicând altele. Scenele lui Kostas ca tânăr în Cipru apar între scenele lui ca botanist de succes în Regatul Unit, unde crește o fiică adolescentă. Ea este dornică să afle mai multe despre moștenirea ei, dar tatăl ei este reticent să vorbească despre trecut. Hotărâtă să înțeleagă oamenii și circumstanțele care i-au dat o viață în Anglia, ea insistă, punând întrebări oricui îi va răspunde.

„Insula copacilor dispăruți” nu este doar un roman inteligent construit; este în mod explicit despre modul în care sunt construite poveștile, despre modul în care este creat sensul și despre modul în care devotamentul persistă. Fără a mârâi cititorii într-un desiș de confuzie – nu vă faceți griji, fiecare capitol este în mod clar datat – Shafak ne implică în sarcina de a aduna aceste evenimente. „În viața reală”, scrie ea, „povestirile nu ne vin în întregime, ci în bucăți, segmente rupte și ecouri parțiale, o propoziție completă aici, un fragment acolo, un indiciu ascuns între ele. În viață, spre deosebire de cărți, trebuie să ne țesem poveștile din fire la fel de fine ca venele care trec prin aripile unui fluture.”

Dar Shafak are în minte ceva mai ciudat decât simpla adunare a evenimentelor disparate de peste 40 de ani. Naratorul care deschide acest roman este un smochin – un smochin neobișnuit de vorbăreț. Reamintindu-și viața anterioară în Cipru, smochinul spune: „Am fugit din acel loc la bordul unui avion, într-o valiză din piele moale, neagră, ca să nu mă mai întorc niciodată”. Acum, crescut dintr-o tăietură și înfloritor din nou sub îngrijirea lui Kostas într-o grădină englezească, smochinul este martorul nostru secret. „Un copac este un păstrător al memoriei”, ne amintește. „Încurcate sub rădăcinile noastre, ascunse în trunchiurile noastre, sunt tendințele istoriei, ruinele războaielor pe care nimeni nu a venit să le câștige, oasele celor dispăruți.”

Cu înțelepciunea melancolică a unui imigrant, acest smochin locuitor aude mărturisirea celor îndurerați și amintește de bucuriile și ororile din ceea ce s-a întâmplat în acești ani tumultuosi înapoi acasă. „Ascult cu atenție”, spune copacul, „și mi se pare uimitor că copacii, doar prin prezența lor, devin un salvator pentru cei asupriți și un simbol al suferinței pentru oamenii din părți opuse.”
Smochinul nu este singurul narator – părți ale romanului sunt spuse dintr-un punct de vedere tradițional la persoana a treia – dar perspectiva arborioară a copacului este altoită chiar pe trunchiul poveștii.

Da, este o îngâmfare ciudată, deosebit de capricioasă pentru un roman care explorează un material atât de dureros, dar nu este surprinzător din partea lui Shafak. Ca autoare, ea este acel alchimist rar care poate amesteca boabe de tragedie și încântare, fără a diminua savoarea fiecăreia. Rezultatele pot părea uneori suprareale, dar această tehnică îi permite să surprindă evenimentele imposibil de ciudate din viața reală.

Aproape de sfârșit, copacul prețios al lui Kostas ne spune: „Dacă cauți dragostea sau iubirea, pe care ai pierdut-o, vino la smochin, întotdeauna smochinul”. Acest roman oferă aceeași invitație – și aceeași recompensă.

Titlu: INSULA COPACILOR PIERDUȚI
Autor: Elif Shafak
An apariție : 2022
Editura: POLIROM
Nr. Pagini: 300
Limba: Română
Gen Literar: Literatura contemporana
Nota recenzorului: 8 / 10
Vizualizari recenzie: 7256

Alte recenzii de la Elif Shafak:

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie „Ultimul diavol care trebuie să moară” de Richard Osman
Recenzie „Ultimul diavol care trebuie să moară” de Richard Osman

Cu acest volum se încheie o serie care mie mi-a plăcut enorm, pentru că a oferit cititorilor altceva, o perspectiva diferită asupra vieții după vârsta de 70 de ani, atunci când mulți cred că viața stagnează. Eh, personajele noastre ne-au arătat ce înseamnă să te...

Recenzie „Cartea Cazurilor Nerezolvate” de Simone St. James
Recenzie „Cartea Cazurilor Nerezolvate” de Simone St. James

În ultima perioadă mi-am dorit să găsesc un Thriller bun, pentru că am avut parte doar de experiențe nefericite. Știam că cei de la Editura CSP mă puteau scoate din acest impas, pentru că au niște cărți extrem de bune, care chiar să îți aducă aminte de ce îți place să...

Recenzie ”Cât timp înfloresc lămâii” de Zoulfa Katouh
Recenzie ”Cât timp înfloresc lămâii” de Zoulfa Katouh

Recunosc că am fost atrasă de această carte după niște impulsuri superficiale, începând de la faptul că a fost foarte dezbătută în mediul literar și terminând cu titlul și coperta, care erau de adăugat la colecție, ambele. Însă, subiectele majore relatate în această...

0 0 votes
Article Rating
Stella Popa este redactor Booknation.ro de 3 ani, 4 luni, 15 zile și a scris până acum 166 articole. Se află pe poziția 6 din 15 de redactori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Stella Popa aici.
Subscribe
Notify of
guest

0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments