Seria Miliardarii de la Dreamland începe cu acest prim volum în care cunoaștem istoria Parcului de distracții Dreamland și câteva subiecte tabu ale familiei Kane.
În spatele banilor se ascund aceleași probleme și aceleași dorințe ca ale oricărui alt muritor al planetei (în afara averii desigur!) și totul are un preț destul de ridicat (ne-bănesc desigur!).
De fapt nu, nu aceleași probleme ci altele mult mai mari, mai dureroase și mai imposibil de reparat.
Ironia face ca tocmai banii să nu valoreze nimic în lupta pentru fericire.
Rowan Kane este mezinul familiei.
Pierzându-și mama în copilărie și îndurând respingerea și reproșurile tatălui sever de-a lungul adolescenței, adultul de azi nu putea fii decât rece, distant, insensibil și total imun la orice altceva nu are legătură cu banii.
Rowan este burlacul perfect și coșmarul oricărei romantice.
Zahra Gulian este o angajată oarecare la parcul de distracții Dreamland. Dar nu mai rămâne așa de anonimă atunci când îl întâlnește pe Rowan, care devine noul director al afacerii.
Atracția dintre ei este efervescentă și nu poate fii ignorată sub nicio formă, oricât de mult se străduiesc amândoi să se prefacă indiferenți.
Deși povestea merge pe principiul “banii nu aduc fericirea”, pe parcurs ne dăm seama că nici nu trebuie. De fapt fericirea vine singură la Rowan, el nu are de făcut decât să o accepte și să o lase să fie.
Dar culmea, asta pare destul de dificil pentru el.
A fii tu însuți și a-ți accepta defectele, nu este nicidecum un lucru ușor de realizat pentru perfectul și impecabilul Rowan Kane.
Este stângaci și se comportă ca un începător atunci când trebuie să recunoască ce simte și să accepte ce își dorește cu adevărat. Cu atât mai puțin e în stare să înțeleagă ce se petrece în interiorul altora.
Prin comparație cu frații mei, am fost mereu cel mai reținut și mai lipsit de încredere decât alții, încă din copilărie. Situațiile prin care am trecut nu au făcut decât să amplifice sentimentul, transformând un copil optimist într-un adult înverșunat. p. 115
Zahra e total opusul lui: simplă, sinceră și dezinvoltă, ea este o carte deschisă pentru toți cei din jurul ei. Nu se sfiește să fie la fel și cu șeful său și asta face ca totul să înceapă să se miște într-o cu totul altă direcție.
Pentru toți!
Mda, ca să fiu sinceră nu mă așteptam la altceva.
Povestea pare să fie clasică, clișeică, ușor de anticipat.
Și totuși are câțiva ași sub mânecă (și cred că sunt mai mulți de patru!)
Nota de umor: cred că acolo Lauren Asher ne-a oferit ceva personal din ea și nu e un lucru puțin.
Senzația de a nu lăsa cartea din mână: cum ziceam, deși îți imaginezi cu ușurință cum se va termina, tot reușește să îți presare îndoială și suspansul își are locul lui.
Regăsirea în trăirile personajelor: cred că într-un fel sau altul cu toții suntem un pic din Rowan, un pic din Zahra, un pic din Ani, din Martha, din Seth.
Curiozitatea pentru ceea ce urmează: trist sau vesel finalul nu îți satură curiozitatea. Și cred că asta este una dintre puținele lucruri care mai reușesc azi să ne întrețină atenția.








