“ – Promite-mi că te vei întoarce la mine! Știu că este un om de cuvânt, iar o promisiune dată cuiva îl va convinge să facă orice pentru a o îndeplini. Doar așa voi ști că va lupta să supraviețuiască și nu se va lăsa dărâmat de nimeni și de nimic. Scopul nostru este de a dăinui acestor ani nenorociți, atât pentru noi, cât și pentru copii.” Preluat de pe coperta volumului II din Întoarce-te la mine.
Mă întreb: câte povești de dragoste din ziua de astăzi mai sunt ca aceasta? Să poți scrie două romane din ea. Dacă mă gândesc la relațiile mele cred că nu fac nici un volum de poezii.
Câtă emoție, câte trăiri poate aduce un om pe care îl întâlnești în viața ta? În timp ce citeam nu știam ce îmi doresc mai mult: o poveste de dragoste ca-n romane sau să mă fi născut cu multe secole în urmă, când valorile oamenilor erau altele, iar calitățile sufletului erau mult mai apreciate.
“Fără a mai adăuga ceva, mă ridică în brațe și mă cară până la patul său. Are dreptate, nu pot pleca noaptea singură, spre o destinație necunoscută. Ne dezbrăcăm, pregătindu-ne de culcare ca în orice altă seară, însă știm că o perioadă n-o să mai facem asta. Mă așez cu capul pe pieptul său și-l las să se joace cu șuvițele mele.” (pag. 39)
Și acest volum este scris tot la persoana I. Modul de expunere predominant este narațiunea, îmbinată elegant cu dialog sugestiv pentru caracterizarea personajelor. Exprimarea este clară, ușor de înțeles, accentul punându-se pe acțiune, trăiri și procesul interior al fiecărui caracter.
“Speranța că într-o zi va reveni se năruie și e înlocuită cu o suferință crâncenă. Umblu buimacă pe ulițe, fără nicio țintă sau limită de timp. Frântă mă așez la umbra unui copac într-o zonă pustie și urlu, cu genunchii strânși la piept. De ce trebuie să pierd tot? Gura mi se usucă și sunetele rămân blocate în gât, așa că renunț și zac cu mintea rătăcită minute bune.” (pag. 143)
Originalitatea operei reiese din vulnerabilitatea autoarei. Își deschide sufletul din care îi citim atât durerile, cât și fericirile. La început aveam momente când mă supăram pe personaje, nu le înțelegeam felul de a acționa: uneori prea dur, alteori prea instinctiv. Însă, autoarea a avut grijă ca fiecare personaj să fie caracterizat în întregime pentru a putea fi înțeles de cititor.
Din primul volum nu se continuă doar povestea, ci și încărcătura emoțională. Am simțit, citind, că sunt într-un carusel al emoțiilor: tristețe, fericire, nerăbdare, împlinire, gol în suflet, fiori de bucurie.
“Trăiesc cele mai frumoase momente din viața mea. E diferit de primul nostru an când am trăit ascunși de ochii răutăcioși și curioși ai lumii. Nu mai este cazul. Prima ieșire în public ca familie este la festivitatea de premiere a băieților. […] Mult prea preocupată să țin în frâu propriile emoții, nu bag de seamă decât atunci când îmi simt palma într-a sa și sărutată ușor înainte de a rosti un cuvânt plin de semnificație majoră.” (pag. 228)
Dacă cei doi vor rămâne împreună, sau alte persoane vor apărea în viața lor, să le redirecționeze sentimentele inimii, veți afla citind până la ultima filă. Pentru mine acest volum a fost ca un balsam pentru suflet din care am învățat că orice problemă devine mai ușoară atunci când este împărtășită, că dragostea nu are vârstă și sufletul tânjește după iubire până la ultima respirație, că bărbații, în duritatea lor, apreciază îmbrățișarea femeii pe care o iubesc. Și cel mai important lucru – iubirea îți dă putere!
Vă recomand să redescoperiți curiozitatea de a iubi din nou sau mai mult alături de cele două volume ale Simonei Lungu – Întoarce-te la mine.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE bookzone.ro
Alte recenzii de la Simona Lungu:
