Între pământ şi apă… Cred că despre acest roman îmi este cel mai greu să vorbesc, dar nu mă las până nu spun două cuvinte şi despre el.
O să încep prin a spune că el este scris de minunata autoare Raluca Andreea Chiper şi a apărut anul trecut la Editura Quantum Publishers. Este o lectură frumoasă, uşoară, care te prinde între ghearele sale şi nu îţi dă drumul decât atunci când ai terminat-o.
Îmi este destul de greu să îmi găsesc cuvintele pentru a vă spune exact ce părere am eu despre această carte, dar va zic sincer că e prima oară când sunt în această situaţie.
Despre acest roman pot să zic doar că este unul nu tocmai pe placul meu, dar pe care l-aş recomanda. Cum vine asta? Vă explic acum.
Pentru mine cel puţin, o dragoste între o fată şi un bărbat, bărbatul având o vârstă mai înaintată, ca să spun aşa, de vreo patruzeci de ani, nu prea poate exista. Diferenţa dintre cei doi este de cam douăzeci şi doi de ani, deci el i-ar putea fi tată. Sunt totuşi împăcată cu gândul că fata era majoră, putea face ce vrea, era viaţa ei si nu ne putem băga nasul în ideile autoarei.
Karina, căci acesta este numele ei, este o fată în vârstă de optsprezece ani, ce a ales să plece din oraşul ei natal, Oradea, pentru a studia la Academia de Balet din Constanţa.
La Academie viaţa nu este tocmai roz, mai ales după ce îl cunoaşte pe Dragoş, cel ce a avut nevoie de ea ca prim balerină la spectacolul de ziua fiicei lui, ca mai apoi tot el să fie cel ce se ocupă de albumele foto ale elevilor şi apoi să dea lovitura, furând-i inima eroinei noastre.
Uşor-uşor, ceva se înfiripă între ei, dar dragostea lor este împotriva regurilor societăţii, mai ales dacă Dragoş este un bărbat cu trei copii şi o soţie acasă. Dar cu toţii ştim că iubirea este şi mai intensă dacă este interzisă, este împotriva regulilor.
Într-adevăr, putem spune că ei au trăit acele momente de linişte cu intensitate, bucurându-se de fiecare clipă, ca mai apoi realitatea să le dea o palmă şi să îi trezească din visul lor prea frumos.
Micuţa baleria pare că şi-a găsit prinţul, un prinţ interzis, dar pe care îl iubeşte din tot sufletul ei şi pe care l-a făcut fericit, în acele puţine momente tandre, de iubire adevărată.
Karina…
Auzindu-mi numele şoptit printre mocnirile unui foc obosit ce-şi căuta somnul cu o pasiune domoală, pe buze mi s-a ivit un zâmbet sincer. Nu m-am întors spre el, dar faptul că am tresărit, uşor fermecată de glasul lui, l-a convins că atenţia îmi este îndreptată asupră-i. Pumniii mi s-au încleştat, căci vocea iubitului mi-a pătruns în măduva oaselor şi m-a făcut să tremur uşor.
-Eşti fericită?
Ce vreau să subliniez foarte tare este că deşi romanul nu este chiar pe placul meu, eu nu l-am lăsat din mâna decât atunci când am citit ultima filă din el. Vreau să o felicit din toată inima mea pe Raluca pentru această carte şi că o recomand oricui cu inima deschisă.
Aşa cum am spus, ideea lui nu mă atrage, dar felul în care este scris, modul în care sunt sentimentele aşternute pe hârtie, mă fac să vreau să citesc tot mai mult şi mai mult. Deşi personajele nu erau tocmai pe placul meu, eu plângeam la momentele triste, râdeam cu si de ele, pe scurt trăiam odată cu ele.
Este prima dată când simt aşa ceva legat de o carte şi îmi este foarte greu să îmi adun cuvintele, să spun cât de mândră mă simt că această minunată autoare este a noastră, cât de bine mă simt să ştiu că dacă mă duc la o lansare de-a Editurii Quantum Publishers pot da peste ea acolo şi să o iau în braţe pentru a o felicita pentru munca depusă.
Vreau să o felicit pentru că mă adus în stadiul în care să nu mai am cuvinte, să îmi greu să mă exprim, aşa cum am spus. Efectiv, nu ştiu cum să vorbesc despre carte pentru că îmi place, dar în acelaşi timp, nu îmi place.
Ca încheiere, o să va repet un singur lucru: Cumpăraţi cartea, în caz că nu o aveţi, şi va rog să o citiţi. Nu o să regretaţi! 🙂
Alte recenzii de la Raluca Andreea Chiper:
