Tragică, imprevizibilă, interesantă și cu un final ce te lasă mască. Cred eu că acestea sunt trăsăturile ce descriu cel mai bine Întreab-o pe Alice, o carte sub forma unui jurnal real ce aparține unui autor anonim. Am intenția de a spune că fiecare carte ce mi-a plăcut a fost o carte frumoasă, dar e clar că acest exemplar nu se încadrează.
O tânără în vârstă de 15 ani (și nu, numele ei nu este Alice) duce o viață normală pentru a sa vârsta, cu probleme cât se poate de normale: iubirea adolescentină ce i-o poartă unui băiat din liceu, dorința de a da jos câteva kilograme pentru un corp mai atrăgător, lipsa popularității ce nu pare să fie de partea ei. Însă acțiunea ia o întorsătură total diferită în momentul în care mai multe anturaje negative îi fac cunoștință cu drogurile, anturaje pe care le considera prieteni.
Pe parcursul acțiunii suntem martori la trăirile și emoțiile după această întorsătură neașteptată a situației, dar și la opinia fetei legată de consumul de droguri. Această situație mă scotea uneori din minți, deoarece părerile ei erau schimbătoare- când era de părere că drogurile îi distrug viața, când era de părere că sunt cel mai bun lucru care i s-ar fi putut întâmpla, iar lipsa hotărârii a ce e mai bun pentru viața ei era prezentă destul de mult în carte.
Întreab-o pe Alice nu este doar vocea unei tinere ce își așterne gândurile despre care nu poate discuta cu nimeni pe o hârtie, ci este vocea a mii de persoane ce se confruntă ori s-au confruntat cu astfel de probleme, reflectând ca într-o oglindă urmările manifestate de droguri și cauzele ce au dus la aceasta tragică intervenție, care, în marea majoritate a cărții, erau proastele anturaje.
Stilul de scriere a fost puțin cam banal, dar fiind un jurnal personal nu cred că editorul acestuia a avut dreptul de a interveni prea mult în scrierea lui, așadar nu prea consider că este o problemă.
Esența cărții surprinde lecția de viață și mesajul transmis, care arată că indiferent în ce punct slab ne-am afla, nu este deloc indicat să apelăm la ce a apelat protagonista, fiindcă drogurile nu iau adus nimic, nicio reușită și nicio bucurie de lungă durată, ci i-au adus doar suferință, amărăciune și o mare cantitate de stres.
Împărtășirea problemei ce te macină unei persoane mature, apropiate, în care ai încredere maximă și căreia îi poți vorbi deschis și sincer este drumul corect pe care jurnalul ne indică să îl urmăm, iar în cazul tinerei au fost ai săi părinti, jucând un rol important în încercarea ei de a se îndrepta.
Nu pot spune că este o capodoperă a literaturii și nici că se numără printre titlurile mele preferate, însă Întreab-o pe Alice este o carte foarte buna cu o lecție pe măsură. Recomand această carte!
Alte recenzii de la Autor anonim:
