Romanul unei pasiuni mistuitoare și incandescente, Iubiri meteorice explorează povestea unei mari iubiri, fragilitatea trecerii timpului și setea de libertate care ne însoțește neîncetat în viață.
Într-o seară, într-un bar clandestin din arondismentul XVIII din Paris, Marianne îl cunoaște pe Virgile, peisagist talentat, imprevizibil și bisexual. Atracția e reciprocă și cei doi se îndrăgostesc nebunește unul de altul. De pe străzile din Paris pe plajele din Bretania,dragostea lor are gustul acrișor și sec al margaritei, aroma iodată a stridiilor, a vinurilor fine și a nopților nebune; în fundal, se aud Patti Smith și Janis Joplin, iar dragostea plutește în aer.
Sună bine synopsis-ul și după acesta m-am ghidat și eu atunci când am luat cartea „Iubiri Meteorice”. Îmi doream mult să o citesc și am considerat că pot să ies din sfera unei povești de dragoste mai siropoasă și să văd cum iubesc oamenii maturi, într-un mod mai realist și mai puțin înfrumusețat. Singura mea greșeală a fost că m-am bazat pe un autor francez… Nu vreau să fie considerată ca o jignire, dar în afară de Marc Levy, întâlnirile mele cu literatura franceză au fost epic fail. Ori nu am rezonat cu stilul, ori nu am avut parte de acțiune, ori personajele au fost ciudate – indiferent de motiv, am găsit ceva care să nu îmi convină, pentru care am acordat steluțe puține. Nu am auzit de Éloïse Cohen de Timary, dar am înțeles că este promițătoare, așa că i-am acordat o șansă…
Un mare minus al acestei cărți este lipsa acțiunii – practic, am tot așteptat să se întâmple ceva și nu a avut loc nimic care să mă convingă sau să îmi spună că această carte de un potențial ieșit din comun. Premisa este promițătoare, având o poveste de dragoste atipică și picantă, ieșind din tiparul iubirii tradiționale, dar cred că este singurul element îndrăzneț aici. Ea este straight și el este bisexual și sunt foarte îndrăgostiți unul de altul, aproape ca doi adolescenți ce nu își pot limita atingerile și manifestările de dragoste. Aici credeam că autoare o să încerce să exploreze mai în amănunt detaliile intime și substratul poveștii, dar abia ce a „zgâriat suprafața”, fiind prea superficială în relatare.
În schimb, am observat cât de mult iubește cultura franceză și cât de mult a încercat să înglobeze în această carte detalii French, care să atragă cititorul și mai mult în acțiunea și să îl facă să participe activ. Dar nu a reușit să mă facă să fiu mai implicată, pentru că nu a avut material suficient la dispoziție, nici prin personaje, nici prin acțiune sau descriere. O carte destul de plată, cu o idee care putea să fie dezvoltată mult mai frumos, dacă reușea să surprindă esențași să pună accent mai mult pe sentimente și pe implicare. A avut o tentativă de dramă de cuplu, dar nici pe aceea nu am înțeles-o 100%, așa că am renunțat.
Într-un fel mă oftică modul incorect în care a ales să ducă povestea mai departe, pentru că începutul a avut potențial și sigur se putea duce cu el într-o direcție mai ok. Sper să nu supăr pe nimeni cu părerea mea și îmi pare rău pentru carte, pentru că eram foarte entuziasmată la început și eram sigură că o să fie o lectură reușită, de cel puțin 4 stele.




