Jocul cu mărgele de sticlă alături de Lupul de stepă sunt cărțile care au contribuit la faima și respectul scriitorului german Hermann Hesse, laurat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1946.
Fiind un scriitor cufundat adeseori în volbura unei solitudini de sorginte meditativ-contemplativă, Hermann Hesse croșetează o lume în care lăuntricul este cu mult mai pregnant decât laturile materiale ale existenței umane.
predispoziția spre filosofie a scriitorului dăltuiește în paginile operelor sale o anumită hermeneutică fină a simțirilor. astfel că, în Jocul cu mărgele de sticlă, pe lângă expresivitatea aproape academică, suntem gratulați cu povârnișul unui stil alambicat, presărat la mai tot pasul cu imprevizibile șerpuiri derutante care oferă cititorilor senzația unei povestiri oarecum indescifrabile.
Evitând, cu o magistrală dibăcie, izul de caducitate manifestat de predecesorii săi, scriitorul german ne oferă puzderia de sensuri care izvorăsc din marsupiul Unicului Sens, parcă dorind să ne asigure, odată în plus, de faptul că Adevărul nu poate fi decât unul singur, indivizibil și de nerăstălmăcit.
Subiectul cărții este biografia lui Iosef Knecht, de la începutul său până la încoronarea cu funcția de magister ludi.
Personajul principal este acceptat în lumea litistă, acolo unde erudiția este aproape sufocantă. Într-un ținut numit Castania, Iosef Knecht își perfecționează zi de zi simțirea și cugetul, escaladând brav, treaptă cu treaptă, scara devenirii, până în momentul funcției supreme, similară cu indubitabila omnisciență.
Însă există o singură problemă. Una acută și chinuitoare. Dincolo de omnisciența indestructibilă numai este nimic, iar Iosef Knecht realizează într-un final că farmecul Castaniei este mărginit și că lucrurile încep de undeva doar pentru a se termina altundeva.
În schimb, dincolo de granițele Castaniei lucrurile stau altfel, cu posibilități nemărginite. Însă chiar și aici există o problemă, la fel de acută. Efemeritatea și dualismul.
Când termini nu poți să precizezi cu exactitate dacă ai reușit sau nu să ghicești tâlcul. Totuși, în pofida acestui lucru o prate din tine se varsă printre rândurile acestei cărți extraordinare.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Hermann Hesse:
