„Mă numesc Kitty.
Sunt prietena Annei, Annei Frank. Îmi scrie în fiecare zi, cred că suntem cele mai bune prietene. Ador dialogurile noastre, ea este o fire veselă, pozitivă și descurcăreață, are teme – un milion și păreri despre toate. Colac peste pupăză, la 13 ani e îndrăgostită, păcat că eu nu sunt la fel de norocoasă.
Abia aștept următoarea noastră conversație, câteodată mă bucură cu veștile pe care mi le scrie pe pagini, uneori însă mă înspăimântă. Îmi spune despre evenimente triste care tind să prindă contur pe zi ce trece, mai gri și reci…”
Într-o bună zi, acest război groaznic se va termina, totuși. Într-o bună zi vom fi, totuși, din nou oameni, nu doar evrei.
Last page. 385.
Când termin o carte, primesc măcar un deznodământ la final, o încheiere logică sau mai puțin. Gândurile Annei s-au rupt vara, în august, în luna mea preferată!
Mă gândeam ieri, dacă supraviețuia, eram la fel de cointeresați de jurnalul ei, o fi reușit să ajungă cineva, arunca jurnalul să se prăfuiască pe un raft sau și-ar fi dat seama că e talentată în ciuda comentariilor acide pe care le primea.
Eu am cunoscut o fetiță care avea o personalitate vie, cu păreri, cu speranțe și dorințe care ardeau aprins în minte! Dacă e așa cum spunea tatăl ei, ca sunt înșirate doar gândurile ei, și doar ale ei, cred că e una din cele mai plăcute personaje reale pe care le-am cunoscut eu. Incomodă, limbă ascuțită, minte ageră, curajoasă, cu dorință continuă de creștere și educare.
Anne Frank, un istoric fără intenție.
Ajungi să cunoști bine oamenii abia după ce te-ai certat zdravăn cu ei o dată. Abia atunci poți să le judeci caracterul.
Când ești singur și nefericit sau trist, încearcă și tu odată, pe o vreme la fel de frumoasă, să privești din pod lumea de-afară. Nu casele și acoperișurile, ci cerul. Câtă vreme te poți uita fără teamă la cer, vei ști că lăuntric ești pur și că, orice-ar fi, îți vei regăsi fericirea.