Screenshot
După Secretul Pacientei, care m-a surprins foarte plăcut, m-am așteptat ca și Jurnalul menajerei să își lase o amprentă adâncă asupra stării mele emoționale.
Însă ori am avut eu așteptări prea mari, ori Secretul Pacientei m-a făcut mai previzibilă la stilul autoarei pentru că de multe ori am fost aproape să deslușesc misterul.
Totul începe, din nou, cu o crimă. Exact în momentul în care se produce. Foarte incitant este suspansul creat chiar de victimă, atunci când viața îi atârnă de un fir de ață. Ea este cea care descrie scena crimei. A propriei posibile morți.
Ce o să se întâmple? Scapă sau nu?
Daisy este fiica unor magnați din Vancouver. Mama ei este unul dintre cei mai buni agenți imobiliari care se ocupă de proprietăți luxoase din suburbiile Vancouverului iar tatăl ei este fondatorul TerraWest Corp care construiește și gestionează stațiuni de schi în toată America de Nord. Soțul ei, Jon, este un schior olimpic care a câștigat două medalii de aur la olimpiada de iarnă de la Salt Lake City va lucra acum la firma socrului său, urmând să îi preia funcția de conducere.
Ea și partenerul său se cunosc din liceu și s-au căsătorit după terminarea studiilor. Iar acum, când urmează să aibă un copil, s-au mutat înapoi în orașul natal al amândurora, pentru a-și continua viața perfectă.
Numai că, mereu există un “daaar”. Iar aici se pare că sunt chiar foarte multe “ daar-uri”.
Dar, amândoi ascund și se luptă cu numeroase secrete. Au destule lucruri pe care le-au făcut în adolescență și în ultimii ani, pe care acum le regretă profund.
Lucruri care trebuie să rămână în trecut, acolo unde le este locul.
Nu ar fii nimic, dar, Daisy este hărțuită încontinuu cu mesaje anonime care îi intensifică indignarea iar secretele riscă să iasă la iveală.
Dar, din fericire are o confidentă de încredere: pe Vanessa North. Ea și soțul ei, Haruto, locuiesc în vila grandioasă Casa de sticlă –unde pare să fii avut loc crima- și au multe în comun cu soții Rittenberg: bogăția, statutul social și, mai nou, menajera. Pe Kit Darling: patruzeci de ani. Nemăritată. Vegană.
Pasiunea ei este teatrul de amatori (detaliu foarte important în construcția întregii intrigi) iar superputerea ei este invizibilitatea – nimeni nu o vede și nu știe că a fost acolo.
Și de aici lucrurile se complică.
Dar încă cum!
Secretele din trecutul soților Rittenberg încep să iasă la lumină ca puii din ouă pe măsură ce domnișoara Kit se folosește tot mai mult de superputerea ei.
Crima de la începutul cărții continuă să fie investigată în paralele cu complicațiile.
Apar noi și noi indicii, piste surprinzătoare, ponturi-bombă dar niciuna nu clarifică ordinea, logica și motivele evenimentelor. Doar le încâlcesc și mai tare.
După cum spuneam un thriller, care poate nu primește punctajul maxim pentru originalitate dar cu siguranță îl primește pentru răsturnările de situații, pentru inducerea intenționată în eroare și pentru felul în care este înfățișat șocul personajelor atunci când înțeleg că totul se poate duce de râpă.
Ironie, plan diabolic, piese de puzzle duble și triple, cu aceleași forme și culori dar cu nuanțe insesizabil diferite; încurcături și descurcături la fiecare pagină.
Dar? Dar dacă? Dar cine, dar când, dar cum?
Un thriller cu foarte multe “daar-uri” și o carte cu daruri de thriller pur!
De citit, nelipsit!
Alte recenzii de la Loreth Anne White:
