La răscruce de vânturi este o poveste de dragoste clasică, dar neobișnuită, atipică, toxică, cum ar cataloga-o psihologii din zilele noastre, este povestea de dragoste neîmpărtășită dintre Heathcliff și Catherine. O dragoste, o apropiere și o pliere perfectă a caracterelor, izvorâte dintr-o copilărie marcată de abuzuri și privări de la educație și libertate, într-o familie dezorganizată și ruptă de civilizație.
Legătura celor două personaje este atât de puternică încât nu va putea fi distrusă de distanță, de separare, de infiltrarea altor persoane, de reguli de conduită, de bariere sociale, morale sau de moarte. Cei doi sunt un întreg de la început până la sfârșit deși trăiesc mai multă vreme despărțiți decât împreună. Personalități puternice, dar profund negative, cu temperamente egoiste și răzbunătoare, cei doi se îndrăgostesc, se rănesc și se resping, distrugând totodată și viața celor de lângă ei, dar firul invizibil ce îi leagă continuând să-i readucă împreună.
Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi nu ar rămâne decât el, tot aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa.
Scena poveștii o reprezintă Wuthering Heights, deținută în prezent de Heathcliff, o casă izolată, aflată în bătaia vânturilor aspre și reci. Aici ajunge naratorul nostru, domnul Lockwood, venit să cunoască gazda căsuței pe care o închiriase. Heathcliff este un om ursuz, antisocial, care nu agreează vizitele. Curiozitatea lui Lockwood este declanșată de experiența terifiantă trăită după ce petrece, obligat de vreme, o noapte în casă de la Wuthering Heights. Cea care îi dezvăluie întreaga poveste, o poveste ce se desfășoară pe parcursul a 30 de ani este menajera sa, Nelly Dean care a trăit alături de protagoniști, în tinerețe, în acea casă.
Nelly Dean retrăiește, cu amărăciune și regret, povestea celor două familii conectate iremediabil prin legături de sânge, dar mai ales prin dragoste, ură și răzbunare.
Poveste este plină de cruzime și intenții imorale, deoarece Heathcliff, acuzând familia Linton pentru greutățile și neîmplinirea lui sufletească, își urmărește prin orice mijloc răzbunarea, neținând cont de oamenii nevinovați pe care îi calcă în picioare și îi folosește pentru a-și duce la bun sfârșit planurile. Triumful răzbunării îi pare la final fără sens și nu-i oferă satisfacția dorită. Realizează că în goana lui după răzbunare a uitat să trăiască și a pierdut singurul lucru pe care l-a iubit și care l-ar fi putut face fericit, iar planul său macabru de distrugere a fost subminat de o altă poveste de dragoste, care dă romanului un final optimist și plin de speranță.
Transformarea personajelor, din copii nevinovați în adulți cruzi și sălbăticiți, ca și acțiunile lor lipsite de empatie și umanitate șochează cititorul, dar povestea rămâne remarcabilă, o capodoperă a literaturii gotice, plină de morală și lecții de viață.
Alte recenzii de la Emily Brönte:
