“La sud de graniță, la vest de soare”, scris de Haruki Murakami, este un roman al speranței, al iluziilor și al încercărilor. Un roman despre obsesia trecutului, despre iubirea neîmplinită și despre ambiguitatea misterului feminin.
Cum Murakami și-a obișnuit deja cititorii, eroii săi sunt pasionați de literatură și de muzică, fiind adesea personalități neînțelese de societate și de ei înșiși totodată.
Hajime nu face excepție de la regulă.
El este un copil de 12 ani, „singur la părinți”, care împarte pasiunea pentru lectură și muzică cu prietena lui Shimamoto. Shimamoto este pentru Hajime întruchiparea eternului feminin, misterul în toate formele lui de manifestare și totodată obsesia care îl va urmări o viață întreagă. Viețile celor doi se despart când nu mai învață la aceeași școală, însă mâna destinului îi va readuce împreuna 25 de ani mai târziu.
Timpul trece, însă Hajime menține vie amintirea lui Shimamoto în inima lui. Are parte de prima experiență sexuală, își înșală iubita (Izumi), urmează studiile la Tokyo și mai apoi se angajeză la o editură didactică după terminarea studiilor. Nu se regăsește în jobul pe care îl practică timp de 10 ani, se simte claustrat și sufocat. Cu alte cuvinte, viața lui curge fără ca el să poată interveni în vreun fel pentru a restabili ordinea fiească a lumii.
Aceasta a fost a treia etapă din viaţa mea – cea dintre intrarea la facultate şi momentul în care am împlinit treizeci de ani. Au fost doisprezece ani pe care i-am petrecut în dezamăgiri, singurătate şi tăcere, ani în care nu mi-am putut deschide inima în faţa nimănui. A fost o perioadă glacială pentru sufletul meu.
Reîntâlnirea dintre cei doi are loc când viața lui Hajime atinge apogeul. Împlinit profesional, căsătorit și cu doi copii, acesta se lasă cuprins de vraja iubirii din copilărie care i-a aburit toate simțurile și trăirile. Shimamoto apare în viața lui ca o completare, ca un tot indispensabil din care nu poate și nu vrea să se sustragă.
Cu riscul conștient de a-și pierde familia și jobul acesta continuă întâlnirile cu dragostea de mult pierdută, fără a pune întrebări, fără a cere explicații, mulțumit doar de prezența ei atât de necesară. Care este oare prețul pe care îl va plăti?
În concluzie, cartea este o lectură ușoară și plăcută, învăluită în mister care te face să-ți dorești să fi avut mai multe pagini. Cu toate acestea, ne putem bucura de stilul lui Murakami în numeroasele cărți pe care le-a scris.
Alte recenzii de la Haruki Murakami:
