Reîntoarcerea acasă, lângă mama și tata, vecinii stranii și legăturile complicate, legături de viață. „Legată cu funia de pământ” mi-a căzut în mâini ca mana cerească în timpul foametei evreești, exact la țanc, mult dorită și așteptată. Atât de binecuvântată și mulțumită mă simt, copilul, adolescentul și maturul din mine dansează, tus-trei, dansuri diferite dar organic. Jurnalul Lorinei nu este altceva decât un mini bildungsroman basarabeano-sovietic, demn de ce cele mai alese soiuri de lemn pentru rafturile bibliotecilor subsemnaților cititori.
Îmi este atât de frică să nu pot folosi cuvintele potrivite pentru a vă cuceri și convinge să citiți această carte, încât măsor fiecare pas făcut de-a lungu-i! Naratorul este ghidușul fiecărei copilării, omniprezentă chiar si în cea mai neinteresantă din ele. O adevărată povestitoare, cu istoriile alese pe cea mai bine aranjată sprânceană din lumea poveștilor. Cam pe la mijlocul acestei cărți, m-am uitat încă o dată la numele autorului, puteam să jur că nimerisem din senin în lumea lui Creangă.
Jurnalul Lorinei conține o puzderie de capitole cu cele mai importante evenimente din viața ei, reușind în același timp să lege logic și cursiv datele dintre ele. Unele personaje rămân unice, altele se mai perindă printre pagini, aducând cu ele savoarea unei vieți de mult uitate, din perioada ocupației sovietice, care marchează urât unele evenimente din soarta ei. Lipsa posibilității vizitării mătușei sale, pe care o idolatrizează și visează să plece subit la Paris când va avea bani destui.
Lorina trăiește înconjurată mai că de „străini”, mama nu o înțelege, frații și surorile au prieteni și cercurile lor de interes, iar disconfortul constant îi crează dorința crescândă de a pleca din sat. Această pornire este alimentată constant de vizitele mătușii Muza, iar Bucureștiul o ademenește prin poveștile cu lauri ale mătușii sale preferate, de Parisul omniprezent în hainele, bijuteriile și parfumurile ei, strălucirea zâmbetului și a istoriilor pe care o însoțeau mereu și se prindeau pe creierașul Lorinei cum se prind curnuții de lâna mioarelor din câmp.
Atât de comună, dar în același timp diferită prin unicitate și abordare, autoarea nu lasă mult lor pentru interpretări solo, pentru că avem un model mult prea cunoscut de plaiul nostru, încât dragul îl prinzi involuntar vis-a-vis de soarta ei. Amuzantă, delicat piperată și cu multă sare de la puținul acelei perioade, cu așteptarea constantă pentru călătoria mult râvnită, tinzi spre final ca să aflli dacă a plecat sau a rămas bibliotecară, așa cum îi menise mama, și tare mai spera ca măcar ea să rămână în sat, să nu plece ca restul.
A fost o adevărată escapadă de vacanță de vară, alături de o carte care nu te va face să te plictisești, poate te vei recunoaște, sau cineva din apropiații tăi, dar cu siguranță, această incursiune modestă dar plină de șarm va cuprinde cu sentimentele olimpice de aur toate simțurile, vederea se va pierde pe câteva ore, iar mintea va primi o doză sănătoasă de serotonină, satisfacție de timp cheltuit cu sens, zambet și tristețe necesară.
Pe lângă faptul că ești condamnat la o întâlnire de coup-de-foudre, te bucuri de un limbaj atât de potrivit adaptat pentru orice vârstă, pentru că până și un pre-adolescent va fi capabil să recunoască orice mișcare din acest jurnal.
Lorina BĂLTEANU (n. 21 decembrie 1960, satul Peciște, Rezina, RM) este poetă, licențiată a Institutului de Literatură „M. Gorki” din Moscova și a Universității din Dijon. A fost metodistă la Clubul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, redactoare la revistele Orizontul și Sud-Est cultural; între 1992 și 1998, directoare a Fundației Soros Moldova; din 1998, directoare a Trustului de Presă Medialog. În anul 2000 se stabilește la Paris, unde se lansează în design de interior și își creează propria marcă de bijuterii. Volume publicate: Obstacolul sticlei (Literatura Artistică, Chișinău, 1994), volum tradus în limba rusă: Pregrada stekla (Moscova, 1985), Cioburi (Hyperion, Chișinău, 1990), Poeme pe sticlă (Chișinău, 1997). Legată cu funia de pământ este primul său roman.
Alte recenzii de la Lorina Balteanu:
