În această seară mi-am luat păturica mea colorată și călduroasă cu mine, mi-am aranjat-o pe umeri și mi-am propus să finalizez “Legenda Corbului” pe care am început-o în urmă cu o săptămână.
Cum poți încheia mai plăcut o zi în care nu ai ieșit din casă ? Cu o călătorie printre regate misterioase și nebănuite!
V-am mai zis de florile mele care mă îmbrățișează atunci când mă dezlănțui în lectură? Și acum sunt la fel de energice în jurul meu. Perfecte să mă ajute să creez decorul din paginile care vor urma. ☺
“În timp ce se ascundea mai tare în perne pentru a-și înăbuși lacrimile, simți ceva ciudat la picioare, ca o respirație rece. Când își ridică privirea, mai că nu urlă cât să trezească și bufnițele ce se aflau în pădurile de lângă fundul prăpastiei. O creatură de piatră ce reprezenta un leu, făcut de un sculptor cu viziuni foarte diferite de realitate, o privi curios.” (pag. 79)
Cartea are 329 pagini și este împărțită în 23 de capitole. În primul capitol se încadrează timpul “O dată când timpul stătea mai mult pe loc” și locul acțiunilor ce vor urma: 4 regate care “…aveau granițele deschise una pentru alta.”
În următoarele capitole apar personajele Kira, Cavalerul Negru, Corbul, micuțul Brumschnitz, Cerva etc. fiecare având particularitățile și farmecul lui.
În timp ce citeam, mă gândeam ce interesant este să fii înzestrat cu o imaginație atât de bogat înfiripată în posibilități, necunoscut și nepalpabil.
Cred că nu există momente de plictiseală niciodată și orice lucru, oricât de banal, capătă o altă semnificație cu ajutorul acestei imaginații. ☺
“Dintr-o dată vraja se rupse, iar ea căzuse la pământ. Își ridică privirea și-l văzu pe Corb cum împinse spiritul la o parte, iar când încercase să îl atace, acesta nici nu clinti și îi înfipse lancea direct în inimă, iar irokuro dispăruse. Doar un țipăt cumplit se mai înălța spre cer. Kira se așeză cu genunchii strânși la piept și tremura toată. Corbul încercă s-o convingă să se ridice pentru a pleca, cel mai probabil strigătul demonului fiind auzit de la mile depărtare, dar nu putea face nimic. Nu dorea să se clintească. Nici măcar capul nu și-l ridica.” (pag. 125)
M-am atașat încă de la primele pagini de personajul principal feminin, regăsindu-mă de multe ori în situația de a lua atitudine în situațiile dificile. Ea este puternică și sensibilă, în același timp, plăcută, iubită de cei din jur și prin acest fapt atrage și evenimente de fericire în jurul ei.
Ce mi-a plăcut în mod deosebit la această carte este felul în care am simțit că au fost așternute cuvintele pe pagini: ca o cascadă lină, abundentă.
Am simțit pasiune în spatele oricărui mesaj transmis, ca atunci când acest hobby – scrisul – este singura formă de exprimare totală, în care sufletul poate să zboare cum vrea el.
“Erau doar ei, așa cum ar fi trebuit să fie. Doi supraviețuitori. Două persoane ce și-ar fi putut înțelege fiecare gest, fiecare motiv și fiecare durere. Doar între ei puteau să se ajute pentru a evolua. El o ajuta să înțeleagă darul ce-l avea, iar ea îi arăta o latură a sentimentelor ce nu credea că ar fi putut-o înțelege. Crescuse într-un mediu ostil, cu un rege morbid ce pedepsea fiecare greșeală de parcă ar fi fost capitală. Își văzuse prietenii decapitați sau înjunghiați cu sânge rece, iar regele râdea de parcă îi provoca o plăcere acerbă.” (pag. 266)
Fiecare personaj a fost creat cu grijă, cu o căldură maternă, înțelegătoare. Locurile au fost aranjate astfel încât cititorul să uite că mai există în lumea reală: culori, forme de relief, locuri stranii – descrise atât de potrivit pentru fiecare acțiune.
Cartea îți captează total atenția din primele capitole și naște în tine dorința de a explora mai mult pentru a deznoda firul narativ.
În zilele acestea în care ieșirile sunt tot mai rare, o călătorie intensă spre lumi fără interzis, este evadarea perfectă pentru relaxarea corpului și a minții.
Mulțumesc R.P.Sofianiuc că m-ai purtat prin gândurile tale, că m-ai delectat cu imaginația ta și mi-ai permis să fac această călătorie.
Vă las acum, păturica mea este așa de pufoasă și călduroasă. Nu cred că vor dura mai mult de 10 minute până adorm imediat cum închid laptopul. Sper să mă visez în Regat. Ne vedem acolo!
Pe curând!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE libris.ro
Alte recenzii de la R. P. Sofianiuc:
