Autoarea bestseller-ului Oamenii fericiți citesc și beau cafea ne aduce o nouă lectură, scrisă în același stil captivant și ușor de citit. Lumina unui nou început este despre vindecare, decizii corecte și puterea de a o lua de la capăt, așa cum sugerează și titlul. Romanul pune în lumină viața lui Hortense, o femeie de aproape patruzeci de ani care deține o școală de dans în Paris împreună cu prietenii ei, Bertille și Sandro. Cei trei sunt cum nu se poate mai diferiți: Bertille este căsătorită și are copii, Sandro este asemenea unui adolescent, trecând de la o femeie la alta, iar Hortense are o relație de trei ani…cu un bărbat căsătorit și doi copii. Viața ei a luat o întorsătură dramatică atunci când ambii ei părinți au murit.
Deși își dorește mai mult, Hortense se mulțumește cu puținul pe care relația cu Aymeric i-l oferă, adică două întâlniri pe săptămână. Mai întâi, cei doi iau cina la restaurant, apoi se retrag în apartamentul protagonistei, unde își petrec seara, nici măcar o noapte întreagă. Aymeric se întoarce la familie ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, iar Hortense revine la viața sa obișnuită. Dar cât timp poate să dureze toată această iubire primită cu porția, de care atât ea, cât și cei din jurul său sunt conștienți?
Eu credeam că sunt fericită; dar nu eram. Mă amăgeam singură. Fericirea mea era iluzorie.
O accidentare la gleznă o forțează să se retragă în orașul ei natal din Sud, Provence, unde are grijă de conacul părinților ei, unde cazează turiști în sezonul estival. Această întâmplare o ajută să-și pună gândurile în ordine și să ia decizii cu privire la viața ei și la relația adulterină cu Aymeric. Atunci când îl întâlnește pe Elias, un bărbat misterios care este nevoit să rămână la conac, lucrurile încep să se schimbe pentru Hortense…
Cartea este narată la persoana I, iar lectura este ușoară. Nu lipsește nici umorul protagonistei, care emană o stare pozitivă pentru cititor. În ceea ce mă privește, îi dau cărții nota 9 din cauza finalului care este mult prea rapid, în comparație cu restul acțiunii, care se desfășoară lent. În rest, cartea este o lectură bună pentru weekend, în pat, cu o cană de ceai, sau pentru un drum cu trenul. 🙂
Alte recenzii de la Agnes Martin-Lugand:
