„Ori de câte ori îţi vine să critici pe cineva, indiferent pe cine, nu uita că nu toţi oamenii de pe lumea asta s-au bucurat de avantajele de care ai avut tu parte.”
Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald, considerată una dintre poveştile remarcabile ale anilor 1920, reprezintă un exemplu veritabil al visului american de succes.
Nick Carraway, un tânăr doritor să-şi împlinească destinul american, se intersectează în drumul său cu Jay Gatsby, un milionar cu un trecut incert şi cu un stil de viaţă extravagant şi de invidiat.
Totuşi, cine este Gatsby? O întrebare care stârneşte multe zvonuri şi discuţii purtate în şoaptă pe alocuri. Cuvinte care se pierd în eter… şi totuşi, o poveste tăinuită care înlănţuieşte o inimă. O inimă care se încăpăţânează să bată până în ultima clipă pentru o iubire neîmplinită şi deziluzionantă.
Naratorul, Nick, împărtăşeşte în rândurile scrise de el istoria unui personaj remarcabil al Americii secolului trecut… un pământ prosper, dar cu reguli haotice. O societate a abundenţei, a plăcerilor şi a faimei. Descoperim visul unui tânăr cu origini modeste, James Gatz, devenind un simbol al prosperităţii şi al luxului, Jay Gatsby.
„Toată lumea ştie asta
Bogaţii strâng bogăţii…
Iar săracii fac copii,
Între timp
În răstimpuri…”
În goana sa după o iubire ideală, dar nepotrivită, dedicată total lui Daisy Buchanan, privim transformarea lui Gatsby: dintr-un tânăr soldat lăsat la vatră ajunge la Oxford ca student, iar pe urmă un traficant de băuturi alcoolice şi milionar.
Totuşi, pentru unii, visul american nu durează o veşnicie. Ajunge să se năruie sub o încercare amăgitoare şi o încăpăţânare persistentă pentru o iluzie… în cazul lui Gatsby, iluzia aducerii şi trăirii trecutului într-un prezent nesigur – povestea de iubire cu Daisy.
„Gatsby credea în luminiţa verde, în viitorul voluptuos care se depărtează de noi pe an ce trece. Ne-a scăpat atunci, dar nu contează – mâine vom alerga mai rapid, vom întinde mâna şi mai departe… Iar într-o dimineaţă frumoasă…”