O lectură lineară, puțin surprinzătoare, care dezvăluie și ascunde în același timp. Martha Freud ni se înfățișează ca fiind soția devotată și supusă marelui geniu, mereu preocupată de bunăstarea acestuia. Volumul e de fapt o serie de corespondențe dintre aceasta și Mary Huntington-Smith, prin care se dezvăluie benevol, în confesiuni de familie.
Sigmund mă cucerise ca un general la bătălie, fără să-mi lase timp să respir sau să gândesc.
…nu mai eram stăpână pe destinul meu. Ardoarea lui mă prinsese într-un vârtej. Nu puteam să mă opun lui, nu puteam să nu mă îndrăgostesc și eu.
Sunt devoalate culise previzibile dealtfel, ale căsniciei cu un asemenea geniu. Comportamentul ambilor soți față de copii, cariera dezvoltată treptat, evoluția cuplului precum și contextul istorico-politic în care au trăit, fac obiectul scrisorilor pe care bătrâna doamnă Freud le trimite lui Mary, într-un efort de rememorare mai mult sau mai puțin plăcut.
Certitudinea e semnul geniului.
Natura hotărâse destinul unei femei, dăruindu-i frumusețe, farmec și blândețe.
Alte recenzii de la Nicolle Rosen:
