Roald Dahl este unul dintre acei scriitori care știu cu siguranță să creeze personaje pline de culoare.
Fetița Matilda nu trăiește în cea mai drăguță familie, ca să spunem mai moale. Tata vinde mașini „stricate”. Și nu-i place de Matilda și spune mereu că e proastă. Iar mama nu își observă deloc fiica, dimineața devreme pleacă să joace bingo și se întoarce la cină. Deci, Matilda practic trăiește singură. Ea merge la bibliotecă dimineața și stă acolo până la ora prânzului.
Unii ar putea întreba ce este neobișnuit la această fată? Cert este că Matilda, în ciuda vârstei atât de mici (are 5 ani), a citit demult toate cărțile pentru copii din bibliotecă și o mulțime de cărți din literatura clasică. (Încă un aspect pozitiv pentru cititori – găsești recomandări de cărți bune.)
Matilda este o mică minune! Păcat că nimeni nu a observat încă asta.
Dar când Matilda merge în clasa întâi, dă peste o profesoară foarte bună, domnișoara Honey. Matilda depășește imediat programa școlii primare și citește deja cărți și manuale pentru liceu. Iar domnișoara Honey, între timp, încearcă să-i convingă părinții că fiica lor este un adevărat geniu. Profesorul i-a deslușit imediat abilitățile și a recomandat-o celei mai groaznice directoare al școlii să o transfere într-o clasă mai în vârstă.
Sunt extrem de surprinsă de recenziile negative. În cea mai mare parte oamenii o critică pe Matilda din punct de vedere cât de reală este. Ei bine, mie personal – dimpotrivă, hiperbola și absurditatea din carte mi-au plăcut mai mult decât orice altceva.
Acest basm este plin de umor negru și îndeamnă la creșterea corectă a copiilor, pentru a le oferi atenție și nu pentru a le ignora dorințele și nevoile. Cu siguranță voi continua cunoaștința cu autorul.
Mulțumiri sincere autorului pentru atmosfera unică, povestea interesantă, pentru crearea Matildei și, in final, pentru această capodoperă.
Se întâmplă un lucru curios cu părinții. Indiferent cât sunt de nesuferiți și prost-crescuți copiii lor, ei își închipuie mereu că sunt cei mai grozavi copii din lume.
Pentru mine, o școală perfectă este o școală complet lipsită de copii. Într-o zi am să întemeiez o astfel de școală. Cred că va avea succes. (gândurile directoarei școlii)
Oare noi, copiii, ne întrebăm vreodată unde se duc profesorii noștri când pleacă de la școală? Ne întrebăm oare dacă sunt singuri, ori dacă-i așteaptă acasă o mamă, o soră, un soț?
