Sarah Cohen-Scali l-a creat pe Max, primul copil din programul Lebensborn, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine ce a însemnat perioada respectivă în Europa. Această acțiune din partea Germaniei care a costat omenirea sute de mii de copii născuți sau răpiți, copii care să corespundă standardelor rasei ariene.
Ceea ce m-a șocat încă din primele rânduri a fost modul în care autoarea a ales să deruleze și prezinte evenimentele cărții. Întâmplările sunt prezentate din perspectiva lui Max sau Konrad, ultimul nume fiind ales chiar de Fürher care l-a botezat pe copil. Însă „pe copil” parcă e prea mult spus în cazul de față, mai corect este „pe prototip” deoarece Max nu este o ființă obișnuită, în primă fază, ci este o mașinărie în devenire, creeată și manevrată de naziști.
Am făcut cunoștință cu furia și dragostea pentru Fürher a lui Max încă din vremea în care acesta era captiv în uterul mamei, mama fiind o tânără obligată să il procreeze. Max nu e un fetus ci un monstru, o ființă insensibilă plină de mândrie, supraapreciere și ură față de tot ce îl înconjoară. Acesta este o vibrație care fierbe de dorința de al proslăvi pe Fürher, un copilaș care se zbate să fie întâiul experiment perfect al programului, o ființă care vrea putere și pe parcurs un om care întâmpină sentimente de care inițial nu avea habar și care îi schimbă traseul.
Aveam de a face cu o carte dură, care nu menajează și nu cenzurează cuvinte sau noțiuni ci spune totul așa cum este. Copii din programul „izvor de viață” erau crescuți cu scopul de a lupta pentru Germania, fiind îndoctrinați, aceștia necunoscând altceva în afară de scopul care le-a fost impus.
Mi-a plăcut trecerea de la o perioadă de vârstă la alta a lui Max și evoluția acestuia. Consider că personajele cu care a intrat în contact au fost bine alese și caracterizate. M-a surprins plăcut cartea chiar dacă m-am temut de cuvintele dure care erau prezente peste tot, încă o dată am fost atinsă de această perioadă neagră. Cel mai important aspect prezentat, a fost demonstrarea asemănării între toate rasele existente și ura care există în orice om indiferent de rădăcinile sale: oare, în fond, „om” și „monstru” nu reprezintă același lucru?.
O carte care merită citită deoarece este bine scrisă, are un subiect mai puțin abordat și cel mai important, modul de prezentare mi se pare unul original. Lecturi plăcute vă doresc!
Alte recenzii de la Sarah Cohen-Scali:
