” Meseria de a trăi” este jurnalul scriitorului italian Cesare Pavese, ținut în perioada 1935-1950. Un jurnal aparte prin terifianta sa sinceritate, fără vreo urmă de ferchezuire, fără patima ascunderii lucrurilor mai puțin importante din viața unui om.
Jurnalul este un amestec al omului și al scriitorului Cesare Pavese, măcinat de furibundele stări de anxietate lăuntrică, mai toate cu un oarecare iz kafkanian , în care speranța și deznădejdia, imprecațiile și canonizările, se întrepătrund într-o amplă spirală a existenței.
Poate că unii ar fi tentați să considere că tot acest amestec de oscilații cuprinde în zvârcolirile interioare o ușoară tentă de dualism. Nimic mai fals. De ce? Pur și simplu, pentru că dualismul este parte din noi, din cartezianul ”ergo cogito, ergo sum” care strecoară în noi alternanța simțurilor.
Dacă Iisus, atât în Grădina Ghetsemani, cât și fiind răstignit pe cruce, și-a trădat latura divină, etalând-o pe cea umană, atunci omul de ce nu ar face acest lucru?
Jurnalul lui Cesare Pavese este unul presărat din abundență cu dezamăgiri, în special pe plan sentimental. Atât de multe deznădăjduiri sunt în acest jurnal, încât ai impresia că în întreaga sa existență scriitorul italian a mers numai pe sprânceana abisului, strivind sub ezitanții săi pași eșafodul trăirilor și netrăirilor.
Scârbit de societatea italiană în care trăiește, însă niciodată dezgustat de poporul peninsular, Pavese alunecă adeseori într-un tânguitor laudator tempor acti al mult lăudatului popor roman, pentru ca mai apoi, coborând în mod subit de pe piedestalul stărilor contemplative, să devină sălbatic, virulent și terifiant de tăios în emiterea de verdicte și predicții.
Strigătul din lăuntrica biserică a lui Pavese nu este unul al hulirii, ba dimpotrivă, este unul al canonizării vremurilor arcadiene. Poate că tocmai de aceea el despoaie de orice tentație a ascunderii, oferindu-ne întregul noian al unei copleșitoare spovedanii.
Dar oare chiar este spovedanie?Dacă nu este spovedanie, atunci ce este? Un prăvalnic monolog sau o disperată încercare de dialog cu sine?
Vă las pe voi, dragii mei, să descoperiți voi acest lucru.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Cesare Pavese:
