Julius Evola a fost și încă mai este considerat un istoric, filozof și poet nonconformist printre artiștii italieni. Se mai spune despre el că oricare două dintre cărțile lui pot fi trecute pe o listă cu 10 cărți care merită lăsate moștenire generațiilor următoare. Metafizica sexului este scrisă într-un amestec de limbaj care poartă cititorul prin filozofia antică a lui Platon, citate și referințe bibilice, Schopenhauer și mulți alți filozofi, biologi, antropologi și psihologi internaționali dar și cu explicații populare, mai aproape de cunoștințele generale ale fiecăruia dintre noi.
Cartea abordează foarte deschis (cel puțin pentru anul 1958 când a apărut pentru prima dată) topicuri ca dorința sexuală, diferența dintre dorința sexuală fizică și cea psihică, alt subiect este teoria eronată care spune că instincul conservării și cel al reproducerii sunt unicele forțe fundamentale care definesc specia noastră.
Interesante, mai ales pentru sfârșitul anilor 50 sunt dezbaterile legate de funcția de reproducere a indivizilor ca obligatorie din moment ce noi toți, în afară de câteva cazuri excepționale suntem dotatați cu aparate specifice de reproducere sexuală. Julius Evola dă exemplu marile perechi de îndrăgostiți din literatura universală Paolo şi Francesca, Tristan şi Isolda, Romeo şi Julieta a căror povești de iubire nu s-au terminat obligatoriu cu o casă plină de copii, din contră autorul continuă cu exemple de cupluri care tocmai pentru că se iubesc prea mult iar această dragoste îi consumă, hotărăsc că nu își doresc copii.
Metafizica sexului încearcă o explicare a erosului, așa cum l-am moștenit de la alți autori, iar scriitorul insistă pe varianta care consideră erosul o polaritate a sexelor, un magnetism dat de diferențele dintre cele două sexe, diferențe în primul rând fizice și apoi psihice. Scriitorul italian avansează chiar ideea formării unui câmp magnetic între persoanele care se atrag (uite și verbul care explică) din punct de vedere fizic, magnetismul sexual fiind responsabil de aproape tot ce urmează ca relație interumană între un bărbat și o femeie. În partea aceasta a cărții mi-a plăcut foarte mult trimiterea la anumite tradiții din cultura islamică sau asiatică care tocmai din cauza faptului că indivizii din aceste culturi au moștenit ca o certitudinea existența acestui magnetism și efectele sale, iau ca măsuri de precauție în primul rând însoțirea oriunde a femeii care nu este măritată sau a oricărei femei care iese în lume fără un bărbat din familia sa. Multe culturi consideră necesar supravegherea întâlnirii dintre un bărbat și o femeie tocmai pentru a nu îi lăsa să își elibereze magnetismul, să îi inhibe, pentru că din generații se cunoaște că o dată formată această forță de atracție ea nu va putea fi eliminată până nu se va consuma, de aici și marile drame între îndrăgostiți care sunt obligați să se împotrivească acestei energii.
Mai puteți citi în Metafizica sexului despre importanța mirosului în magnetismul dragostei fizice pentru că se produce chiar o intoxicație fluidică a îndrăgostiților de la unul la celălalt contaminându-se de la caz la caz pielea și implicit hainele, de aici poate și dorința unora dintre noi de a mirosi hainele celui de care ne-am îndrăgostit. De asemenea explicații ample referitoare la conceptele de bărbat și femeie care nu sunt doar niște termeni generici, ci există un proces de sexuare în multe etape care începe chiar cu faza embrională unde vorbim despre androginie.
Cu alte cuvinte veți afla de ce Julius Evola consideră că sexul e metafizic, sau cel puțin așa ar trebui să fie, de ce trebuie să nu ne limităm doar la conectarea fizică a unor organe de reproducere și cum putem învăța că sexul este un amalgam de stări ale ființei noastre, de trăiri, de experiențe nu doar fizice. Și toatea astea pentru simplu motiv că cele două experințe ale iubirii și sexului pot duce la o schimbare chiar la nivel de conștiință. Trebuie să recunoaștem că ne cam anihilează unele facultăți umane.
Lectură plăcută !
Alte recenzii de la Julius Evola:
