Sub crepusculul nemărginitei imaginații neîntâmplările chiar se întâmplă, așezând peste treptele galopantelor clipe ale existențelor neverosimilul, uneori ca o formă de tortură psihedelică, alteori ca un amestec de ortocratism și alocromatism, toate prinse în balanța dintre senzorial și misticul care adeseori îngenunchează vifornița conjugării.
Cam acesta este filonul principal din care romanul Miere al lui Tudor Ganea, apărut la editura Polirom, își trage seva într-un halucinogen joc al realului și irealului, peticit pe alocuri cu personaje care oscilează intempestiv între fantamasgorism și creionarea recreionării unei lumi ale cărei aripi au strâns nașteri din fagurele intersectărilor de personaje, care de care mai bulversante și mai pătrunzătoare.
Stilul scriitoricesc al lui Tudor Ganea se dezvoltă într-un crescendo care sporește păienjenișul misterului fără să deruteze, în ciuda stări de pâcloasă confuzie care joacă, într-o simultaneitate apolinică, rolul de eliberator și încarcerator.
Oare exist sau nu exist? Oare nu exist acolo, dar exist aici? Dar cei de dincolo există li dacă există asta înseamnă că noi nu existăm?
Acestea sunt întrebările care, chiar dacă nu sunt rostite, ele sunt emanate de fiecare pagină a cărții, cu ajutorul acestor mirifice personaje oscilatorii născute dintr-un bogat și inedit vizionarism imaginar al junelui scriitor.
Întrebări care șerpuiesc prin colii de existențe precare, pline de un simbolism aparte care mai mereu se învârte într-o deznodare a înnodării, într-un timp în care clepsidra se întoarce cu fundul în sus dintr-un capriciu pe care nu toți oamenii sunt capabili să-l explice.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Tudor Ganea:
