Care Santos a început să scrie de la vârsta de opt ani și a câștigat prima competiţie literară la vârsta de 14 ani. De-a lungul anilor s-a aplecat asupra diferitelor genuri literare, a scris proză dar și versuri, publicând volume de poezie, povești, nuvele, romane.
Romanele „Minciuna” și „Adevărul” sunt corelate, ele sunt scrise pentru adolescenți, dar au fost apreciate de publicul larg. Personajele principale sunt la rândul lor adolescenți, Xenia și Eric, care se cunosc datorită unei pasiuni comune, cartea „De veghe în lanul de secară” de J. D. Salinger.
Povestea din romanul „Minciuna” relatează cum ia naștere povestea de iubire dintre cei doi adolescenți și curge din două perspective. Ne prezintă mai întâi trăirile Xeniei, gândurile și frământările ei. Ulterior, autoarea completează golurile din poveste cu amănunte redate din perspectiva băiatului. Totodată aflăm detalii despre prezentul pe care îl trăiește Eric, dar și detalii din copilărie.
Am fost impresionată de modul în care autoarea atinge subiecte delicate, precum abandonul și abuzul, pentru că personajul Eric vorbește cu o oarecare detașare și autoironie despre problemele personale. Astfel ne este reliefat profilul unui personaj puternic, care reușește să depășească traumele la care a fost supus în fragedă pruncie. De fapt, în lumina în care le prezintă Care Santos, sunt doar niște fapte de viață, pentru că ea nu se centrează pe ideea de traumă sau abuz.
Ce idei mi-a transmis această carte?
Faptul că, indiferent dacă ne place sau nu, există inechități sociale. Faptul că fiecare om își poate lua hățurile destinului în propriile mâini pentru a crea un viitor mai bun, indiferent de mediul din care provine. Faptul că iubirea poate depăși orice barieră! Deși unii susțin că oamenii se nasc egali, fiecare copil are un alt start în viață în funcție de familia din care se trage. Faptul că o mică minciună, în anumite condiții, poate modifica viitorul unui om.
Romanul „Minciuna” de Care Santos are o intrigă incitantă, folosește un limbaj nepretențios și se citește ușor. Volumul are în centrul atenției delincvența juvenilă, dar subiectul este tratat într-o manieră care atrage cititorul, fiind îmbrăcat într-o mantie romantică. Cartea urmărește în plan secund relația dintre părinți și adolescenți, barierele de comunicare dintre ei, aratând cum părinții își pot ajuta copiii, atunci când sunt dispuși să îi asculte.








