Văzând că a apărut traducerea rusească a cărții „Lucky”, autobiografia lui Alice Sebold, m-am grăbit să citesc „Minunatele oase” care aștepta de săptămâni bune pe noptieră. Primele rânduri de pe prima pagină au fost suficiente ca să mă șocheze și să nu o las din mână până nu-i dau de capăt. Și ce gol am simțit când am terminat-o.
E genul de carte căreia o descriere sumară nu-i face cinste și nici nu-i redă frumusețea ciudată, neobișnuită.
Susie este o fetiță de 14 ani ademenită în lanul de porumb, unde e violată și dezmembrată. Pedofilul îi alege o cutie de metal drept sicriu pe care-l aruncă într-un puț fără fund. Cartea descrie oroarea pierderii unui copil într-un mod violent, frământările bieților părinți, dar și relația acestora cu ceilalți doi copii, o relație care nu poate rămâne neafectată. Aici intervine și elementul fantastic care își găsește foarte bine locul în narațiune: Susie trăiește în Întretărâmuri ca rezultat al unui lucru neterminat. Paradoxal, pierderea face oamenii să înțeleagă ce au și ce trebuie consolidat.
Ar fi crud din partea mea să zic mai mult la subiect, pentru că risc să spulber intriga.
„Lucky” și „Minunatele oase” prind ecou una-n alta, prima fiind autobiografia lui Alice Sebold, și anume, autobiografia unui viol violent, care i-a răpit lui Sebold nu doar virginitatea, dar și posibilitatea de a descoperi treptat latura senzuală a vieții, răpindu-i un drept, dar pavându-i drumul meseriei de romancieră.
Ah da, filmul. O ecranizare cu un cast bun, care trebuie precedat de sursa inspirației – cartea.
De ce? Deoarece se completează și unele întrebări își găsesc dezlegarea în „Lucky”. Nu e tradusă, ce păcat.
Cartea, filmul, autobiografia – o experiență marca Sebold de neratat. „Minunatele oase” e una din acele cărți de care-ți amintești cu pielea de găină și la care poți reveni oricând.
Alte recenzii de la Alice Sebold:
