Ne-am trezit înconjurați de o viziune de peste hotare, pe care am îmbrățișat-o fără a ne pune întrebarea dacă ne și este de folos. În jurul nostru plutesc nume și denumiri străine de care parcă nu ne mai săturăm. Le-am luat ca atare, le-am utilizat și parcă nu am mai vrea să renunțăm la ele.
Într-un asemenea peisaj încărcat de un iz străin, cartea lui Dinu Petrescu, intitulată Moartea lui Țafandrac- niște narațiuni, vine ca o gură de aer care ne face să ne teleportăm înapoi în anii copilăriei, într-o lume a noastră, doar a românilor.
Emoții, drame, necazuri mari și mici, bucurii la fel, destine[…] sunt aceleași de la facere.
Cu toate că la începutul cărții ai fi tentat să afirmi despre personaje că prezintă un grad mare de previzibilitate, vei observa, pe parcurs, un dinamism în caracterul acestora care te va face să te întrebi unde au stat ascunse până acum. Protagoniștii își trăiesc viața cu o asemenea asumare încât, involuntar, te vei întreba dacă și tu procedezi la fel cu existența ta.
Ne minte acela care zice că Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea sa.[…] A mai umblat Satana la Creațiune, cred că numele meu este un derivat de la drac cu prefixul țafa.
Schimburile de replici dintre personaje creionează imaginea unei lumi distincte, în care dacă reclami un furt la poliție râde lumea de tine, unde este normal că s-au împăcat, unde nu trebuie avocat, procese, lege și în care băutura e meserie grea.
Personajul feminin, pe numele său Anofița, pe vremuri o femeie frumoasă cu părul galben și ochii albaștri, întregește stilul umoristic al faptelor și contribuie la susținerea portretului partenerului său, Țafandrac.
Poate la mine e din vise, că eu am citit cărți grele la viața mea, da’ tu, bâtă, că nici în calendar nu știi zilele cu roșu dacă nu bate ăla clopotu’.
Așadar, atunci când vrei să înveți să respiri din nou românește, cartea lui Dinu Petrescu îți vine în ajutor, căci, așa cum și personajele sale afirmă, inteligența e sinuoasă, prostia e egală.
Alte recenzii de la Dinu Petrescu:
