Recenzie „Mobilul” de Stephen King

Mobilul nu ar fi un roman slab, dar având în vedere că nu e singurul roman al lui King ce dezvoltă o Apocalipsă, nu te poți abține să nu faci o comparatie între el și The Stand. Și concluzia nu îi e prea favorabilă. Ideea e bună, scenariul propus este terifiant, dar e scris în grabă, personajele nu-s dezvoltate și finalul neconcludent. Cu toate că King declară că finalul este clar, nu prea pare. E deschis și cititorul e obligat să tragă singur concluziile. Și asta în funcție de ce parte a paharului i se pare fiecăruia mai importantă…jumatatea plină sau cea goală?

Ceva, cumva, cineva, nu se dezvăluie până la sfârșit cauza sau sursa, trimite un Semnal ce poate fi recepționat cu ajutorul telefoanelor mobile. În momentul în care posesorul telefonului preia Semnalul, creierul lui este șters ca un hard-disk, fiind redus la instinctele primare și de bază: se pune accent pe omor și supraviețuire. Cei care supraviețuiesc primului val de ucideri, accidente și sinucideri încep să mărșăluiască în cârduri, dezvoltând între ei o gândire telepatică de grup, primitivă și terifiantă. Nu m-am împăcat deloc cu entitatea asta colectivă care reduce oamenii la simple componente ce separat n-au niciun rol, niciun efect și nicio menire.

Cei care scapă de resetare, cei care nu utilizează telefoanele mobile, se strâng și ei în grupuri și caută moduri de supraviețuire. Dar în scurt timp, realizează că totul se răstoarnă și cei normali nu mai sunt normali, devin proscriși, iar cei resetați devin din ce în ce mai puternici. Normalii devin Oameni Lanteră și zombii devin teloameni. Ziua nu mai aparține umanității, iar oamenii sunt obligați să devină păsări de noapte. La polul opus, din morți umblători, dominați de instincte primare, „virusații” ajung să stăpânească telepatia, manipularea minții, levitația, telekinezia, posesiunea, etc. Iar Semnalul are parte de modificări și resetarea devine incompletă. Cei mai recenți transformați nu se mai încadrează pe tiparul cunoscut.

Din păcate, teoria aceasta că „resetarea creierului” ar transforma oamenii în mașini de ucis nu-mi pare prea veridică. Nu-mi pot imagina decât o armată de bebeluși proaspăt născuți care ronțăie sfârcuri și visează să rupă cu gingiile beregata părințiilor. King a abordat o temă interesantă, a influenței majore pe care o joacă tehnologia în zilele noastre, cât de tare ne afectează viața, cât de dependenți am devenit, dar nu marșează pe psihicul personajelor, ci pe haos și distrugere. Circ și pâine pentru noi, cei însetați de sânge. Mi-aș fi dorit o dezvoltare mai profundă și mai amănunțită a finalului, dar și a personajelor.

Începutul este alert și captivează total deoarece te aruncă direct în poveste fără a-ți da multe informații. Te trezești într-o baie de sânge generată de o armată de oameni isterici, fără capacitate de a articula cuvinte sau de a-și coordona acțiunile. Un oraș care în decurs de câteva ore este efectiv distrus. Oamenii care supraviețuiesc Semnalului și primului val de ucideri sunt în stare de șoc, incapabili de organizare, incapabili de a salva ceva. King a mizat pe acțiune și orori, și, mie personal, mi-a lipsit dezvoltarea personajelor, a poveștilor lor din trecut, a gândurilor, a emoțiilor. Clay,  personajul principal, unul dintre cei care scapă dezumanizării, are o singură misiune. Să străbată cei 150 de km care-l despart de casă pentru a afla ce s-a întâmplat cu familia sa. Anevoiosul drum către cei dragi îi dezvăluie în amănunt gravitatea situației și, legând câteva prietenii, se trezește într-o situație de proscris cu o amenințare profetică deasupra capului.

King creează o lume în care forma dominantă de comunicare, bazată pe telefonia mobilă (ceea ce nu e departe deloc de realitatea imediată), se întoarce împotriva utilizatorilor, transformând populația contaminată într-o armată care împrăștie groaza, o armată isterică și irațională, care n-are nicio reținere de la distrugere. Ceea ce rămâne în urma acestui val de zombi este un câmp arid, fără resurse și fără posibilități de salvare, o scenă în care omenirea, așa cum o știm noi, n-are mari șanse de adaptare.

Top 100 cărți ale anului 2023