Un thriller psihologic foarte bine scris, alert și captivant, ce urmărește un criminal în serie, care răpește și ucide copii.
Deși este o carte subțirică, autoarea reușește să construiască atât o intrigă bună, cât și o analiză interesantă a problemelor personale cu care se confruntă câteva dintre personaje. Mi-ar fi plăcut ca și trauma și psihicul criminalului să fie mai detaliate. De asemenea, am avut o problemă de credibilitate la asocierea dintre trauma și meseria lui, combinația îmi dă oarecum cu virgulă, poate pentru că e prea „bolnavă”.
Echipa care se ocupa de caz este formată din doi bărbați și o femeie, relațiile dintre ei fiind destul de tensionate inițial datorită diferențelor temperamentale, a prejudecăților și a mentalităților: Peder, Alex și Frederika. Pe parcursul anchetei reușesc să construiască câteva poduri și să-și schimbe părerile unul despre celălalt. Mi-a plăcut că autoarea nu s-a limitat la o investigație criminalistică, ci a construit caractere diferite, mergând adânc pe probleme personale și de actualitate.
O fetiță de șase ani dispare fără urmă din tren după ce este lăsată nesupravegheată câteva minute. Căutările încep, dar pista pe care pleacă echipa de investigații se dovedește a fi greșită, deși Frederika a încercat să-i convingă că vinovatul ar putea fi altul. Cadavrul fetiței este găsit la scurt timp în parcarea unui spital. Abia când un al doilea copil dispare, întreaga echipă acceptă că are de a face cu un criminal în serie și presiunea crește.
Subiecte atinse ce mi s-au părut a merita dezbătute, interesante și de actualitate:
– relația complicată a Frederikai și speranța ei de a deveni mamă, diminuată de teama de responsabilitate, de ideea de a fi mamă singura și a pierde o relație de care se agață de 14 ani, deși știe că lucrurile nu vor evolua niciodată.
– căsnicia lui Peder și implicațiile depresiei postnatale a soției sale. M-a deranjat abordarea și perspectiva lui inițială, mi-aș fi dorit mai multă implicare și empatie, dar oferă o versiune realistă.
– teama lui Alex de vârstă și de eșec. Apropierea pensionării îl descurajează și frica că își va submina bunul renume câștigat de-a lungul anilor îl obligă să acționeze precaut și oarecum restricționat. Dar reușește să înfrângă aceste anxietăți și să-și dovedească talentul, bazându-se pe instinct și intuiție. Este un tip dedicat, sensibil, un om de casă.
– abuzul domestic și urmările acestuia în dezvoltarea individului. Subiect delicat cu multe implicații psihologice, creionat foarte bine, dar parcă n-ar fi stricat mai multe detalii ale copilăriei criminalului.
– impactul relațiilor toxice și abuzive pe un fond psihic instabil. Greu de acceptat acest aspect din perspectiva unei feministe, dar bine pus pe tapet.
Recomand chiar dacă este un subiect greu de digerat ce implică copii uciși și multe abuzuri.
Alte recenzii de la Kristina Ohlsson:
