Recenzie “Northanger Abbey” de Jane Austen

Rezumat: Tânăra Catherine, de o condiție oarecum modestă, primește oferta făcută de un cuplu vecin, familia Allen, de a petrece împreună cu aceștia câteva săptămâni de vacanță la Bath. Ajungând acolo leagă, cu peripeții și emoții, relații de prietenie cu câțiva tineri, frații Thorpe și Tilney, iar la sfârșitul vacanței de la Bath primește invitația noii sale prietene, Eleanor Tilney, de a vizita și petrece ceva timp la Northanger Abbey, împreună cu familia acesteia.

Catherine este eroina romantică clasică, naivă, credulă și nepregătită pentru viață, dar dornică de aventură și schimbare, incitată de nou. Pasionată de literatură gotică care abundă în elemente de mystery, horror și romance, fata transpune personajele întâlnite și întâmplările trăite în adevărate scenarii imaginare și visează să experimenteze aventuri demne de o carte.

Povestea de dragoste este un clișeu, două personaje din pături diferite, o legătură afectată grav de pretențiile și amestecul părinților și, bineînțeles, un previzibil happy-end.

Catherine, debutând în societate alături de cei doi Allen, superficiali și snobi, este delicioasă și exasperantă în inocența și confuzia de care dă dovadă. Modul în care percepe oamenii întâlniți este nevinovat și credul, chiar dacă ei n-au întotdeauna cele mai bune intenții. Cu pași mărunți, cu dezamăgiri și câteodată insulte nemeritate, Catherine începe să vadă realitatea din spatele aparențelor și realizează că viața nu e un scenariu de carte.

Austen satirizează ușor literatură gotică și influența ei asupra tinerelor necăsătorite și naive. Numai influența acesteia ar fi putut transforma un văduv îndurerat cu un caracter sever și ușor taciturn, într-un monstru, o bestie violentă ce a ucis și a reușit să-și ascundă crimele. Imaginația Catherinei bate câmpii bine de tot până când tânăra reușește să capete un pic de experiență cu oamenii și să-și ancoreze mai tare picioarele în pământ.

Austen mizează pe antiteză în creionarea personajelor. În principiu, romance-ul este foarte puțin exploatat, comparativ cu prietenia dintre Catherine și cele două tinere recent cunoscute. Personaje sunt foarte distincte ca și caracter și aspirații, Catherine naivă dar empatică, Eleanor realistă și detașată, iar Isabelle manipulatoare și prefăcută. Maturizarea personajului central este atenuată de contactul cu aceste două prietene, dar și cu cei doi bărbați cărora le atrage atenția. Percepându-și inițial total greșit prietenele, Catherine învață să deslușească adevărata față a oamenilor, cea ascunsă sub masca etichetei și a aparențelor. De asemenea, este evidentă antiteza dintre cei doi pretendenți: un domn discret și un bădăran fanfaron.

Este una dintre încercările de început ale lui Austen, iar personajele nu au forța și capacitatea de analiză cu care ne-a obișnuit în Pride & Prejudice sau în Sense & Sensibility. Pe de altă parte, găsești paralele între anumite personaje: Mrs. Allen ne poate duce cu gândul la Mrs. Bennet, dar nu reușește să combine atât de bine comicul și tragicul. Isabelle ar putea fi asociată cu Caroline Bingley, dar nu reușește să mascheze total fățărnicia și egocentrismul sub masca arogantă de aristocrată. De asemenea, scena socială și culturală este destul de săracă comparativ cu ceea ce ne-a obișnuit Austen, iar finalul ușor plat și lipsit de emoție, lipsindu-ne de acea nerăbdare ca lucrurile să se rezolve fericit, pe care o experimentăm când citim poveștile autoarei.

The person, be it gentleman or lady, who has not pleasure in a good novel, must be intolerably stupid.

Titlu: Northanger Abbey

Autor: Jane Austen

An apariție : 1980

Editura: UNIVERS

Nr. Pagini: 254

Limba: Română

Gen Literar: Literatura clasica

Publicată la 5.12.2020

Nota recenzorului: 8