Acest „Proust psihedelic” (după cum îl denumesc cei de la Frankfurter Allgemeine Zeitung), Mircea Cărtărescu creează în Nostalgia un „univers suspendat intre vis și realitate” (El Pais).
Publicat inițial în anul 1989 sub titlul de Visul (primind şi Premiul Academiei Române), Nostalgia este un volum de nuvele fantastice având ca laitmotiv jocul la diferite vârste. Prima ediție integrală a cărții a apărut în anul 1993 la editura Humanitas și a fost tradusă în mai multe limbi: germană, maghiară, olandeză, italiană, franceză, spaniolă, engleză, etc.
În străinătate a fost foarte bine primită atât de către public cât și de critici. În prestigioasa publicație franceză Le Monde Nostalgia este considerată „o carte stranie, strălucire bruscă pe firmamentul palid al literaturilor europene”. Cei de la New York Sun concluzionează și ei: „aşa ar scrie George Lucas dacă ar fi poet. Prin imaginația sa prolifică și amețitoare, Mircea Cărtărescu se dovedește, în pofida avangardismului crepuscular, mai modern decât aproape toată literatura europeană tradusă acum”.
Într-adevăr, Nostalgia e o carte fantasy prin excelență în care ludicul se regăsește la tot pasul, provocând cititorii la un adevărat exercițiu mental prin tot felul de descrieri deconcertante , simboluri, analogii și simboluri.
Aș vrea acum să fac și o comparație între Nostalgia și Visul (eu având ocazia să am în mână ambele ediții). Este evident, având în vedre epoca în care apărut Visul că opera aceasta a fost „mutilată”, după cum autoru însuși a mărturisit la aniversarea a 20 de ani de la apariția primului volum integral. Ce are în plus Nostalgia? Un prolog și un epilog (respectiv nuvelele „Ruletistul”și „Arhitectul”). Precum celelalte cărți ce alcătuiesc Nostalgia , aceste două nuvele captează cititorul și-l duc într-un univers cu totul diferit! Şi celelalte nuvele (între care Mendebilul și Gemenii) vor trimite cititorul într-o lume ludică, plină de simboluri…Însă, de departe cea mai interesantă este nuvela REM! Ritualurile ludice prin care trec fetițele, pătrunderea în controversatul REM, totul este relatat într-o manieră excepțională!
Limbajul folosit de Mircea Cărtărescu este de o acuitate impresionantă. Cititorul e cuprins de senzații în timp ce parcurge aceste realități distorsionate descrise milimetric, de fapt, senzațiile vizuale și olfactive fac această carte specială!
Nostalgia e o carte specială, și însuși Cărtărescu spune asta:
N-am mai scris niciodată povestiri asemenea celor din Nostalgia, căci ele nu pot fi pastișate, continuare sau dezvoltate. După Arhitectul m-am oprit pentru că nu mai era nimic de spus. Nici n-am mai citit din această carte, am rămas doar cu vaga, dar magica ei amintire. Mi-au rămas jocul fetițelor din REM, stiloul ambiguu din Mendebilul, muzeul Antipa din Gemenii, micul râs de gnom al revolverului din Ruletistul.
Alte recenzii de la Mircea Cărtărescu:
