Acum ceva timp am citit Nu plânge sub clar de lună, care m-a impresionat. Nu este doar un roman de fantasy, ci și unul care abordează realităţile vieţii de familie, cum ar fi recăsătoria unui părinte și impactul pe care acest lucru îl are asupra copilului.
În carte, lumina lunii are două puteri speciale, cea a unui decor romantic unde iubirea își arată adevărata putere, dar și cea a schimbărilor pe care le suferim fiecare dintre noi. Unele mai puțin știute de lume. Așa cum luna rareori își arată adevărată fața și noi avem o parte secretă care o păstrăm numai pentru noi.
Eroina carți, Shelby, este trimisă într-o tabără de reeducare de către mama ei vitregă din cauza unor mici greșeli în relațiile cu băieții. Deși Tabăra Semilunii se arată a fi plictisitoare și plina de restricții, în cale îi apare Austin Bridges al lll-lea, un băiat frumos, dar foarte misterios, cu ochii adânci, de culoarea chihlimbarului.
De la apariția lui Austin în paginile romanului, începe o întregă serie de evenimente…





Eu am fost atrasa in principal, de titlul ei. Este draguta! Pentru cine vrea o lectura usoara, de genul fantasy, este numai buna. 🙂
Eu iubesc genul fantasy, iar aceasta carte a fost una intr-adevar frumoasa si captivanta.