Este aproape imposibil să auzi numele lui Sir Arthur Conan Doyle și să nu-l asociezi imediat cu Sherlock Holmes. Aventurile celebrului detectiv au fost citite de milioane de persoane și cei mai mulți se referă la autorul acestor volume ca un scriitor de referință al acestui gen.
Însă, foarte puțini știu că Sir A.C. Doyle a fost în primul rând chirurg. Iar în timp ce devenea un medic de succes, începea să publice tot mai frecvent prin diferite reviste, ca de abia după aceea să lucreze la cărțile care l-am făcut celebru în toată lumea.
O lume dispărută a fost scrisă în 1912, însă până la publicarea acesteia, a apărut mai întâi o primă povestire cu unul dintre personaje în revista The Strand.
Deși cei de la editura Litera au cartea în colecția Biblioteca pentru toți copiii, recunosc că până la vârsta asta nu am apucat să o citesc. Însă, o recomand cu încredere oricărui adult cu spirit de aventurier, pasionat de romanele lui Jules Verne sau robinsonade.
Cartea începe surpinzător, într-un ton și cadru total opuse așteptărilor pe care le capeți datoriă coperții și a ideii vagi pe care ți-o formezi prin prisma titlului. Dar, acest prim fragment explică întreaga călătorie în căutarea lumii dispărute.
Malone, unul din personajele principale ale romanului, este îndrăgostit de Gladys. Iar în urma dialogului dintre cei doi, în care ea îi respinge avansurile și preferă să rămână prieteni pentru că, potrivit spuselor ei, un bărbat care i-ar pune inima pe jar, ar fi tiparul eroului și al omului curajos din cale-afară:
Mai întâi de toate, el (nr. barbatul) n-ar putea fi decât un om activ, un om care știe să privească moartea-n față, fără să se teamă de ea, un bărbat care iubește riscul și perfomanța.
Pornind de la impulsul acestei discuții, Malone, reporter de meserie, ajunge la redacția ziarului pentru care lucra și acceptă să îi ia interviu unuia dintre cei mai contestați oameni de știință, care nu suporta de nicio natură jurnaliștii.
Astfel, autorul ni-l prezintă pe geniul ursuz, Dr. George Eduard Challenger. După discuții aprinse, dat fiind temperamentul coleric al profesorului, și tărăboiul iscat pe seama uri pe care profesorul Challenger o purta celor ce lucrau în presă, acesta îl invită în cele din urmă pe Malone la o conferință unde urma să vorbească.
În urma acelei conferințe, care s-a lăsat cu certuri și dezbateri prelungite, se stabilește formarea unei echipe ce avea să verifice ciudatele afirmații ale lui Challenger, în legătură descoperirea unui loc în Amazonia, populat de specii preistorice.
Acestei aventuri li se alătură Ed Malone, care îndârjit de dorința de a o cuceri pe Gladys, spune DA unei peregrinări într-un loc în care nu prea au călcat prea mulți oameni, lordul Roxton, un vânător înfocat care a călătorit foarte mult, profesorul Summerlee, un om de știință ce contesta întru totul ideea existenței dinozaurilor și profesorul Challenger, cel răspunzător de toată vâlva iscată în jurul afirmațiilor sale curajoase și neobișnuite pentru lumea științifică.
De îndată ce toți patru părăsesc lumea civilizată și pun piciorul pe pământul Americii de Sud, Conan Doyle ne descrie un cadru exotic, cu o vegetație luxuriantă, populat de specii de papagali și palmieri.
Însă, adevărata aventură începe în momentul în care echipa formată din Malone, Roxton, Summerlee și Challenger nu mai găsesc țipenie de om prin locurile pe care le explorează și în fața lor se înfățișează, de la o zi la alta, tot felul de specii pe care le considerau de mult dispărute.
Evenimentele se țin lanț, iar autorul reușește să te țină cu sufletul la gură și cu dorința de a nu li se întâmpla nimic rău celor patru eroi.
Descrierea locurilor și a animalelor este detaliată, fără a plictisi însă, ci doar a contura cât mai clar în mintea cititorului locul și spațiul întâmplărilor. De asemenea, un plus îl prezintă dialogurile savuroase, presărate cu umor, ironii, îmbufnări și gesturile curajoase ale fiecărui membru al caraghioasei echipe eterogene.
Un alt lucru de menționat este acela că întreaga carte este scrisă sub forma unor scrisori ale lui Ed Malone, către redacția ziarului pentru care lucra. Astfel, romanul devine un fel de jurnal, redactat prin perspectiva unui reporter, fiind astfel ușor subiectiv, dar plin de referințe și bogat în explicații.
Pe scurt, O lume dispărută este o călătorie pe tărâmuri neștiute de mulți, o aventură și un manifest curajos în numele științei. Iar la sfârșitul cărții, vei fi cuprins de dorința de a pleca într-o călătorie cel puțin la fel de palpitantă. Prin urmare, îți recomand acest articol care să te ajute să găsești o carte la fel de plină de peripeții. Bonne voyage!
Alte recenzii de la Sir Arthur Conan Doyle:
