Recenzie „O mie de femei albe – Jurnalul lui May Dott” de Jim Fergus

de | ian. 14, 2022 | Dragoste, Ficțiune, Istorie, Jurnale, Recenzii cărți, Suspans

🔥 CARTEA O MIE DE FEMEI ALBE - JURNALUL LUI MAY DOTT ARE REDUCERE PE:

Raftul Denisei, colecția publicată de HUMANITAS Fiction, mi-a facut multe surprize literare, iar O mie de femei albe intră în această categorie cu toate că nu este nou apărută, ci a fost publicată în 2017, dar eu abia acum am aflat, întâmplător, despre ea.

Este o ficțiune istorică ce pleacă de la un fapt istoric real. În 1854, Micul Lup, șeful unui trib de indieni Cheyenne, are parte de o întâlnire oficială cu Ulysses S. Grant, în cadrul căreia îi face acestuia o propunere: o mie de neveste albe pentru indienii lui ce vor fi plătite cu o mie de cai. Un troc, dacă e să vorbim pe șleau. La acea vreme, se practica încă trocul. Bineînțeles că propunerea a fost considerată un atac la pudoare și la decență. Ce femeie albă s-ar fi putut înjosi atât de tare pentru a împărți patul cu un sălbatic? Ce crime ar fi putut comite pentru o condamnare atât de grea? Gândul însăși era de neconceput, iar refuzul a fost iminent.

Dar Jim Fergus decide să exploateze într-o ficțiune această propunere „indecentă”. Și ce pustiu de bine a făcut!

O mie de femei albe date la schimb pe o mie de cai. O mie de femei albe care să dea naștere unor metiși care, conform culturii indienilor cheyenne, aparțineau de tribul matern și care ar fi revenit în civilizație, ar fi fost educați și ar fi reprezentat legătura de sânge care să mențină fragila pace dintre cele două rase.

Bineînțeles că romanul este foarte bine documentat și de aceea suntem avertizați, în cazul în care suntem complet naivi, că menținerea păcii nu este de fapt principalul scop pentru care guvernul ar susține acest proiect „imoral”. În secolul al XIX-lea, rasa albă încerca prin orice mijloace să obțină pământurile bogate ale indienilor, cu vorba bună sau cu arma în mână. Indienii aveau de ales între exterminare imediată sau relocarea în rezervații (a se citi lagăre).

Grant aprobă acest proiect, în ficțiunea lui Fergus, și, deși zvonul se împrăștie, rămâne oficial secret și nerecunoscut. Recrutează femei din închisori, din penitenciare, instituții psihiatrice și chiar orfelinate promițându-le că este doar temporar și că după doi ani se pot reîntoarce acasă în cazul în care nu se adaptează împreună cu viitorii lor posibili copii.

Când Grant își trimite reprezentanții pentru a căuta voluntare, May Dodd se afla internată de tatăl său într-un ospiciu după ce a adus rușinea asupra familiei, fugind și trăind în concubinaj cu un bărbat considerat mult sub condiţia ei socială cu care face și doi copii. Harry, soțul, dispare fără urme, copiii îi sunt luați de tată și ea este închisă deja de un an în ospiciu unde are parte de tratamente inumane și crude deși este clar că nu are probleme psihice. Știe că este condamnată pe nedrept și considerată nebună din cauza libertății sexuale pe care și-a permis-o și este catalogată ca desfranată chiar dacă singurul om cu care a avut relații intime a fost tatăl copiilor ei (va rectifica repede acest lucru în viitorul imediat). În ciuda tratamentului la care este supusă, May nu are regrete sau mustrări de conștiință. Este o femeie cu o mentalitate foarte libertină pentru epoca rigidă în care s-a născut. Se consideră mai bogată sufletește după toată această experiență tragică. Se oferă voluntară și pleacă cu prima tranșă de „mirese” către un ținut îndepărtat pentru a conviețui cu un bărbat care are o cultură și un stil de viață primitiv și total diferit de al ei.

„La drept vorbind, după felul în care am fost tratată de așa-numiții oameni ”civilizați” din viața mea, abia aștept să locuiesc printre sălbatici. Încă mai sper ca măcar ei să ne prețuiască.”

Femeile din acest prim eșalon sunt o adunare foarte pestriță, provin din medii și sunt de naționalități diverse, unele au beneficiat de ceva educație, altele deloc, unele sunt frumoase și delicate, altele mai puțin și fiecare are o explicație plauzibilă și proprie pentru acceptarea acestei oferte văzută de societate ca fiind degradantă. Cu toate aceste diferențe, având în vedere că merg către o destinație și un destin necunoscut, între ele se naște acea solidaritate inexplicabilă de care depinde supraviețuirea.

Viața alături de sălbatici se dovedește destul de aspră, comunicarea este anevoioasă deoarece vorbesc limbi diferite, stilurile de viață dintre albe și indieni, credințele, regulile, mentalitățile, toate sunt diferite și apropierea este greoaie.

Autorul reușește să recreeze perfect imaginea satului indian nomad, format din corturi așezate în semicerc, cu ierarhiile și regulile lui primitive, ce are ca activitate de bază vânătoarea, de care se ocupă bărbații, restul muncii revenind femeilor. La această muncă grea sunt înhămate albele din prima zi și deși refuză să fie tratate ca niște sclave se văd nevoite să o presteze. Pe lângă multele lipsuri materiale de care se lovesc în rutina zilnică, femeile trebuie să accepte și să asimileze obiceiurile primare ale proaspăților lor soți. Și pentru că există lucruri pe care nu le pot accepta, se aliază pentru a încerca să schimbe ceva. Este o lume primitivă, unde există mereu amenințarea atacului altor triburi, care ucid bărbații, răpesc femeile și le violează, există tentația alcoolului adus de albi care schimbă total caracterul indienilor, oameni foarte liniștiți, mândri și serioși în restul timpului, există pericolul lipsei hranei, a iernilor friguroase.

Dar treptat femeile își găsesc locul în sânul tribului și, pe măsură ce câștigă respectul soților și al celorlalți membri ai tribului, crește și afecțiunea în cadrul cuplurilor și „miresele” încep să simtă pe propria piele discriminarea la care sunt supuși indienii de către societatea albă și să empatizeze cu greutățile lor. De asemenea, realizează că în anumite privințe și chestiuni, cultura, principiile și gândirea acestor sălbatici este superioară propriei rase.

Accentul este pus pe curajul acestor femei și pe importanța prieteniilor legate între ele pentru a supraviețui unui trai în aer liber, cu resurse minime pe care nu l-au experimentat niciodată. Și deși au plecat la drum decise să civilizeze acești sălbatici, realizează după 6 luni de conviețuire cu aceștia că mai repede s-au transformat ele însele în indience decât soții lor în albi.

Este un roman destul de static, dar bogat în informații inedite și captivante despre lumea triburilor indiene și despre interesele și nedreptățile suportate de aceștia din partea albilor, condimentat cu multă violență, dar și dragoste și prietenie. Cu toate că autorul, bărbat, ne prezintă perspectiva unei femei și pe alocuri lipsește emoția si sensibilitatea feminină în gânduri și, din punctul meu de vedere, e singurul minus al cărții, eu tot vă recomand să nu-l ocoliți.

Ți-a plăcut recenzia cărții O MIE DE FEMEI ALBE - JURNALUL LUI MAY DOTT?

👉 Vezi toată lista de cărți scrise de Jim Fergus

🔥 CUMPĂRĂ CARTEA O MIE DE FEMEI ALBE - JURNALUL LUI MAY DOTT CU REDUCERE DE PE:

Vezi Top 100 cărți ale anului 2022
Titlu: O Mie De Femei Albe - Jurnalul Lui May Dott
Autor: Jim Fergus
An apariție : 2017
Editura: HUMANITAS
Nr. Pagini: 384
Limba: Română
Gen Literar: Fictiune
Publicată la 14.01.2022
Nota recenzorului: 8.5 / 10
Vizualizari recenzie: 108

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie „Poveștile mele” de Sanda – Gabriela Talabă

Recenzie „Poveștile mele” de Sanda – Gabriela Talabă

Unele cărți par desprinse din îndepărtata noastră copilărie, acolo unde un bunic sfătos ne dăruia povești frumoase și ne îmbrățișa, învelindu-ne cu căldură spirituală și cu stări de bine. Sunt cărți care nu pretind la Olimpul literar, dar care te umplu de aromele...

Recenzie „Moștenirea” de Yrsa Sigurðardóttir

Recenzie „Moștenirea” de Yrsa Sigurðardóttir

Am văzut o afirmație scrisă de The Globeand Mail - "Excepțional! Cel mai bun roman de până acum al Yrsei." Sincer? Și eu cred la fel. Gând la gând se poate spune, însă această carte a fost pe departe cea mai bună din tot ce am citit până acum de la Yrsa. Pasiunea mea...

Recenzie „Prietena mea de suflet” de Sarah Pinborough

Recenzie „Prietena mea de suflet” de Sarah Pinborough

După o distopie și un roman de dragoste, mi se făcuse poftă de un thriller bun. Aveam "Prietena mea de suflet" de Sarah Pinborough în bibliotecă de ceva vreme. Așa că m-am apucat de această carte și pot zice că nu m-a dezamăgit. Mai citisem de la Sarah Pinborough...

0 0 votes
Article Rating
Angela este redactor Booknation.ro de 1227 zile și a scris până acum 403 articole. Se află pe poziția 3 din 51 de redactori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Angela aici. Angela are și un blog pe care scrie - îl găsești aici.
Subscribe
Notify of
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments