Recenzie „O povestioară lumpen” de Roberto Bolaño

de | mai 2, 2017 | Literatura Universală, Recenzii cărți

Pot afirma cu certitudine că această carte este una atipică. Nu este despre aventuri, mistere nedeslușite, personaje excepționale în situații spectaculoase, nici măcar despre oameni obișnuiți și viețile lor cotidiene. Protagoniștii acestei opere sunt doi frați rămași orfani, iar în prim-plan se află Bianca, aceasta fiind și personajul narator.

Cei doi frați își dau seama că nu pot trăi din pensia de urmaș și își iau fiecare câte un job, Bianca la un coafor, iar fratele său la o sală de forță. Cum era de așteptat, aceștia renunță la școală încetul cu încetul și ajung să trăiască într-o rutină mizeră, viața lor rezumându-se la mersul la lucru și uitatul la televizor sau la filme închiriate. La scurt timp, se mută în casa lor doi prieteni ai fratelui său, numiți libanezul și bolognezul, aceștia fiind mai mult un personaj colectiv, decât personaje individualizate. Eu am considerat că acest detaliu este unul semnificativ, deoarece anunță începutul degradării morale și spirituale a Biancăi, deoarece ea dă dovadă de atâta indiferență, încât nici nu-i păsa cu care dintre ei se culca-desigur, o anumită scuză ar fi faptul că semănau extrem de mult, lumea îi credea chiar frați.

Atitudinea mea, acum știu asta, era a cuiva care-și ține ochii larg deschiși, în timp ce fratele meu și prietenii lui păreau că bântuie prin locuri ireale sau închipuite, cu ochii închiși. Pe de altă parte, a ține ochii deschiși înseamnă a te consuma. Iar eu mă consumam.

Munceam, făceam cumpărăturile, mă uitam la televizor, îl însoțeam pe fratele meu să închirieze casete. Câteodată, noaptea, mă aplecam cu totul peste fereastră, și noaptea îmi părea luminoasă ca ziua. Uneori aveam impresia că înnebunisem, căci nici asta nu putea fi normal, atâta claritate, însă în fond știam că nu voi înnebuni niciodată.

Bianca trece printr-un amplu proces al degradării morale, iar involuția acesteia se realizează treptat. Catalizatorul final, cel care chiar a împins-o înspre un status de delincventă a fost sărăcia, cauzată în principiu de pierderea jobului fratelui său. Ea joacă rolul principal într-un plan pus la cale de cei doi prieteni ai fratelui său, dar, într-o mai mică măsură. și de acesta. Ce ajunge să facă și care e fino finalisul planului lor, vă las pe voi să aflați.

Titlu: O POVESTIOARĂ LUMPEN
Autor: Roberto Bolaño
An apariție : 2015
Editura: UNIVERS
Nr. Pagini: 128
Limba: Română
Gen Literar: n/a
Nota recenzorului: n/a
Vizualizari recenzie: 1939

Alte recenzii de la Roberto Bolaño:

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie “Labirintul de chiparoși” de Fiona Valpy
Recenzie “Labirintul de chiparoși” de Fiona Valpy

Concluzie Labirintul are întotdeauna o parte frumoasă și una întunecată. Este o construcție artistică dar dacă îi parcurgi traseul te încearcă mai mult o senzație de teamă decât de admirație. Mi se pare că Fiona Valpy a construit în această carte un traseu labirintic...

Recenzie ”Caietul interzis” de Alba de Cespedes
Recenzie ”Caietul interzis” de Alba de Cespedes

Cred că am devenit mai tolerantă, poate din cauza vârstei sau a timpului liber mai scurt care nu-mi mai permite să experimentez așa mult cum mi-aș dori. Cert e că n-aveam mari așteptari, poate din cauza epocii diferite în care trăiește personajul principal și a...

Recenzie ”2666” de Roberto Bolano
Recenzie ”2666” de Roberto Bolano

Scriu această recenzie ca pe o spovedanie, un weekend întreg din ianuarie am dormit cu mastodontul ăsta pe burtă, de Bolano vorbesc. Ceea ce a fost mai straniu a fost modul în care s-a lipit de mine cartea asta, și eu de ea, dacă ținem cont că eu și Bolano avem o...

0 0 votes
Article Rating
Bianca Lăpuștea a fost redactor Booknation.ro și a scris 11 articole. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Bianca Lăpuștea aici.
Subscribe
Notify of
guest

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments