Siri Hustvedt îmi era absolut necunoscută, până când în mâini mi-a căzut nuvela sa ”O vară fără bărbați” și pentru că mereu mi-au plăcut cărțile dificile, am hotărât să o savurez îndelung. Mare mi-a fost mirarea să observ că în ciuda volumului mic, lucrarea în sine reprezintă o veritabilă dificultate în lecturare. Acest lucru se datorează în primul rând construcției echivoce, pe care o reprezintă această fabulă – monolog, fiind o creionare reușită a trăirilor principalei eroine.
Istoria, pe fundalul căreia ia naștere nuvela, este veche de când lumea. O femeie abandonată, un bărbat infidel și dezamăgirea, însă toate aceste elemente nu ne scutesc de impedimentele unei lecturi, pe bună dreptate, incomode.
Poetica care persistă în rândurile acestui speech literar se resimte acut, fiecare istorisire și toate pasajele relevante purtând pecetea unor dificile trăiri umane. Limbajul și mecanica cuvintelor dau o tentă persuasivă convingerilor legate de egalitate și emancipare, pe care le propagă eroina. Totuși, a nu se înțelege că nuvela ar fi o reușită totală, deoarece unele momente sunt parcă nefinalizate, suspendate în aer, iar meditațiile ulterioare nu dau claritate faptelor prescrise.
Nu pot spune că aș include-o în vreun top al lecturilor mele, însă mi s-a întipărit undeva, în străfundurile memoriei, mai ales prin perfecțiunea cu care dezamăgirea și nebunia au fost ridicate la rang de tematică literară.
Lecturi frumoase să aveți!
Alte recenzii de la Siri Hustvedt:
