Romanele polițiste ale lui Pierre Lemaitre sunt pline de intrigă, de un suspans dirijat într-un crescendo furtunos și captivant.
De fapt, eu nu le-aș numi ”romane polițiste”, ci mai degrabă psihologice, pentru că, dincolo de misterul revărsat peste colile creațiilor sale, autorul pavează caractere magnetizante în care verosimilul și neverosimilul eclosează povești acaparatoare în care lăuntricul și exteriorul sunt supuse unor pertinente analize caracterologice din punct de vedere psihologic, psihanalitic și sociologic.
Poveste din romanul ” O viață și trei zile” pornește de la crima absolut întâmplătoare pe care un băiețel de doar doisprezece ani, o comite asupra prietenului său. Copilul ascunde cadavrul și vreme de trei zile trăiește cu trauma mustrărilor de conștiință, dar mai ales cu spaima de a nu fi descoperit. Dar, anumite circumstanțe duce la involuntara mușamalizare a acestei crime. Doisprezece ani mai târziu în întâlnim pe Remi Desmedt medic, trăind în vârtejul acelorași remușcări, dar mai ales al compromisurilor pe care este silit să le abordeze.
Stilul ”noir” al lui Pierre Lemaitre adaugă o nuanță penumbrică, cusută cu ața unui indubitabile priceperi în arta labirinticeleor intrigi care își întind pânza peste răbdarea și nerăbdarea cititorilor într-o veritabilă încrengătură de întâmplări, personaje și decoruri într-un ritm alert, dar și tihnit pe alocuri, precum un dans pluvian sărutat adulterin de șuierul eolian.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Pierre lemaitre:
