De cât credeți voi că are destinul nevoie pentru amprentarea unei vieți? De o singură zi. O intersectare a două ființe, ceva mai mult de o simplă partidă de amor și necuvintele care devin un soi de umbră.
Cam aceasta este premiza de la care pleacă scriitorul David Nicholls în alcătuirea romanului ” O zi” , cel care i-a adus notorietatea în lumea literară.
Prinși în vârtejul unei lumi pierdută și regăsită între idealuri și superficialitate, Emma Morley și Dexter Mayhew, personajele principale ale cărții, se cunosc absolut întâmplător. După o noapte de amor sau one night standing, în care nu toate au fost spuse, între cei doi se leagă mai mult decât o simplă amiciție. Practic, din pricina unor temeri absurde, cei doi protagoniști se încăpățânează să urmeze instinctul de turmă sub viforul unor moderniste principii, alegând un fel de paralelism, care nici măcar nu se poate numi paralelism, pentru că viețile lor se intersectează adeseori.
Avem în romanul lui David Nicholls perfecta înfățișare a realismului obtuz care, în tentaculele incomensurabilei ambiții de a gusta din rodul împlinirii profesionale, naște nenumărate naufragii înecate în frivolitatea caracteristicei societăți britanice.
Într-un ospitalier stil narativ autorul dăltuiește o frumoasă poveste de dragoste, care își inoculează peste coridoarele lăuntrice ale cititorilor romantismul, lupta pentru supraviețuire, ralul sau mângâierea idealurilor, fățărnicia contondentă a unei decrepite societăți și interminabila încercare de redefinire a propriului sine.
Totul se desfășoară, în marea majoritate, sub conjuncțiile îndoielii, care adeseori răsfiră peste răscrucile de drumuri ale destinului penumbricele șoapte ale jalonării.
Într-o aparent facilă literatură, David Nicholls reușește să strecoare cu o abilitate de invidiat, filosofia cutelor de speranță și psihologia masochismului autoflagelării, toate întâmplate dintr-un motiv pe care omul încă nu reușește să-l deslușească.
Da, anumite lucruri pur și simplu se întâmplă, fără ca noi să știm de ce și cum a fost posibil așa ceva.
Este o veritabilă lecție de zugrăvire în culori reale și vii ale unor trăiri care se nasc, viețuiesc și mor, într-un ritm care nu întotdeauna este benefic.
Cartea este un fel de dans între carpe diem și nosce te ipsum, peste care trece agale tropăitul întrebărilor care nu întotdeauna își află răspunsurile convenabile.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la David Nicholls:
