Roata Timpului se învârte mereu, iar Vremurile vin şi trec,
lăsând în urmă amintiri care devin legendă.
Legendele pălesc şi se transformă în mituri,
şi până şi miturile sunt de mult uitate
atunci când Vârsta care le-a dat viaţă se întoarce.
Aşa ne introduce Jordan într-o lume fantastică a Luminii şi a Umbrelor, guvernată de forța Adevăratului Izvor şi pândită din umbră de cel Întunecat. Acesta împreuna cu cei 13 Rătăciți, Stăpânii Spaimelor, cei mai puternici mânuitori ai Adevăratului Izvor, au fost întemnițați în Shayol Ghul de către Dragon, dar în timpul confruntării acesta a fost atins de umbra nebuniei. Capabili să folosească Puterea Supremă, bărbații Aes Sedai au cutremurat pământul şi au dat naştere la munți şi inundații. Multe părți ale lumii au dispărut înghițite de ape, iar supraviețuitorii au fugit înspăimântați din calea Frângerii Lumii. Adevăratul Izvor a fost pângărit, bărbații Aes Sedai au fost nimiciți şi singurele care au mai reuşit să folosească puterea sunt femeile. În Războiul Umbrei, creaturi monstruoase au fost zămislite, trolocii. Lumea a fost sfâşiată de Războaiele Troloce mai bine de o sută de ani, dar cu prețul a multe vieți, omenirea a reuşit să-i împingă înapoi în Mâna Pustiitoare.
Povestea începe la sfârşitul unei ierni, când primăvara întârzia să apară, iau unii gândeau chiar ca e cu putință nici să nu mai vină vreodată. Roata Timpului țese o nouă Pânză a Vârstei, una ce pare a fi plină de primejdii şi amenințări.
La marginea Regatului Andor, negustorii ambulanți împrăştiaseră zvonul că Dragonul a renăscut şi Profeția e pe cale să se împlinească. Dar promisiunea salvării este însoțită şi de o amenințare teribilă: o nouă Frângere a Lumii. Iar în Shayol Ghul, cel Întunecat îşi scutură lanțurile şi îşi întinde iar umbra malefică peste Pamânt. Tot mai mulți Stăpâni ai Spaimei se ridică în fruntea oştilor de troloci, mânuind cu înverşunare Puterea Supremă. Lumea este încă o dată amenințată de creaturi îngrozitoare, de Myrddraali, iscoade, lupi şi corbi ucigaşi, si Draghkari înaripați, speranța lor e în mâinile femeilor Aes Sedai şi în Tar Valon. Colțul Dragonului, semnul trădării şi al supunerii față de Umbră se zăreşte tot mai des pe uşile caselor.
Dar Roata țese Vârstele, una după alta, pline de legende şi mituri ce se pierd până şi din amintiri, până la următoarea rotire de spiță când istoria se reia. Doar Marele Şarpe, stăpânul timpului şi al eternității le vede şi le veghează pe toate care vin şi pleacă. Copiii Luminii şi femeile Aes Sedai se duşmănesc şi luptă unul contra celuilalt, deşi adevăratul lor duşman este unul singur: cel Întunecat.
Când lupul se bate cu ursul, oricine ar ieşi învingător, iepurele tot pierde.
În Ținutul celor Două Râuri, aflat la hotarul de apus al Regatului, unii săteni nici n-au auzit vreodată că ar fi stăpâniți de o Regină. Singura cârmuire pe care-o cunosc e Sfatul Satului cu Starostele în frunte şi Soborul Femeilor conduse de Meştereasă.
Rand, Mat şi Perrin sunt trei tineri ce se văd nevoiți, sub protecția unui Străjer şi a unei Aes Sedai, să-şi părăsească casele pentru a absolvi ținutul de invazia Răului ce îi vânează. Dar sunt protectorii lor de încredere sau doar se folosesc de ei?
Uneori trebuie să iei lupul de urechi. Dar, când ai prins lupul de urechi, e la fel de greu şi să-i dai drumul, şi să te ții de el.
Singuri printre străini, hăituiți de duşmani, flămanzi, despărțiți de protectori şi de cei dragi, fug spre capătul lumii unde speră să-şi găsească salvarea; a lor şi a lumii întregi. Drumul e lung şi anevoios, primejdiile şi duşmanii îi pândesc la orice pas, iar ei sunt neinițiați si înspăimântați. Lumea este un loc primejdios, plin de monştrii însetați de sânge, de iscoade şi hoți, de magie albă şi neagră, iar omenirea stă chiar în mijlocul lor.
Ce le rezervă viitorul? În cine se pot încrede? Este această călătorie epică drumul lor către maturizare? Ce va fi mai puternic: curajul sau spaima? Vor pieri sub pecetea Umbrei sau vor scălda lumea în Lumină? Va reuşi Ochiul Lumii să-şi îndeplinească menirea?
Viitorul omenirii atârnă de împunsătura unui vârf de ac. Ochiul Sorții se formează în Pînză, ca un Sâmbure al Vârstelor, ca un nod care prinde în încrengătura sa tot mai multe vieți, iar cei trei prieteni sunt chiar în mijlocul lui. Zidurile care despart ceea ce este de ceea ce-a fost şi ce va fi, zidurile în care zace ferecat Întunecatul au început să se năruie. Se îndreaptă omenirea către sfarşitul unei Vârste? Sau poate către sfarşitul tuturor Vârstelor? Se apropie Sfârşitul Lumii? E Sfârsitul Timpului? E oare unul dintre ei ta’veren şi soarta lui e să-şi țeasă singur Pânza? Au fost aleşi de Umbră sau de Lumină?
Şi nu uitați, dragilor, scălda-v-ar Lumina, Roata țese după cum îi este voia, iar viața muritorilor e doar cenuşă şi sânge!
Alte recenzii de la Robert Jordan:
