Vidal în viața reală nu e nimic din ce întruchipează personajul său. Născut într-o familie înstărită, primind o educație aleasă și având o viață comodă și fără griji, se distinge clar de personajul romanului său. Scris în 1948, punând pe tapet un subiect tabu al acelor timpuri, cartea lui Vidal și autorul însuși sunt repudiați de societatea culturală la publicare. Presa îl nimicește, alți autori îl ponegresc, întreaga societate își ridică sprâncenele scârbită și îi întoarce spatele. Pudoarea feciorelnică afișată de oamenii de lume este zgâriată grav de Vidal și de lumea pe care o evocă în paginile cărții sale.
Vidal scrie o poveste de dragoste, dar nu genul de poveste de dragoste cu care lumea era obișnuită. Și astfel societatea n-are încotro și se vede obligată de etichetă și moralitate să judece: sexul personajelor este greșit, o astfel de legătură nu este tolerată de biserică. Între doi bărbați nu poate exista decât o relație de camaderie, de prietenie. Pot fi frați, pot fi camarazi, colegi, pot fi dracului dușmani, dar nu se pot îmbrățișa și săruta pasional. Nu asta e legea firii pe care libertina America o promovează. Vidal trebuie repudiat. Nu contează dacă ce scrie se bazează pe întâmplări reale sau e doar ficțiune. E inadmisibil ce insinuează. Generalizările pe care le face în carte acuză și lumea nu vrea să fie părtașă la astfel de lucruri și, implicit, târâtă prin noroiul viitorului LGBT.
Vidal își șterge din conduită orice reguli de morală ce i-au fost impuse și scrie exact așa cum simte fără a ține cont că ar putea inoportuna și stânjeni o masă mare de oameni. Pentru el sexul nu înseamnă neapărat o relație între un bărbat și o femeie. Pentru el, sexul începe cu masturbarea și este, implicit, singular, iar ceea ce alegi după această experiență este o chestie de gusturi care n-are legătură cu legea, buna-cuviință și nu privește pe nimeni în afara persoanelor direct implicate.
Mi-a plăcut foarte mult modul în care construiește psihologia personajului principal. Mi-a plăcut cum pune accent pe negare și cum aceasta este doar un rezultat al mentalității. Ceea ce ai fost îndoctrinat să crezi este atât de adânc implantat în creier încât nu poți face distincție între ceea ce ți se pare ție firesc și ceea ce impune societatea ca firesc. Confuzia personajului este evident o urmare a educației și culturii. Iar zbaterea lui pentru a-și explica lui însuși acțiunile este tragică. Acceptarea propriei identități sexuale îi este practic imposibilă. Nici măcar nu o ia în calcul ca pe o probabilitate. Și este evident că încă speră să-și dovedească că este o persoană normală încercând să lege o relație cu o femeie, orice fel de relație. Mi-a plăcut cum este pregătit terenul pentru a-i explica decăderea și prăbușirea. Finalul a fost atât de violent și abrupt încât mi-a fost imposibil să nu-l găsesc absolut veridic și tipic unui caracter masculin. Spun asta fără niciun fel de discriminare. Parol!
Alte recenzii de la Gore Vidal:
