Este o carte pe care nu ai cum să nu o recomanzi şi prietenilor şi este o poveste care îţi rămâne întipărită în minte şi în suflet. Pentru mine a fost o surpriză mai mult decât plăcută să descopăr o lume nouă şi să ajung să o îndrăgesc atât de mult. Personal, nu am mai citit nimic de Murakami până acum şi m-a uimit tot ce am descoperit la fiecare pagină întoarsă.
Nu zic că mă aşteptam doar la samurai, kimonouri în abundenţă, sandale cu talpă din lemn şi flori de cireş, dar le aveam şi pe acestea în vedere. Dar ce să vezi?! Nici măcar nu-s menţionate; mai puţin florile de cireş care sunt acolo la un moment dat, dar doar pentru a vesti primăvara. Este cu totul o altă lume, dar în acelaşi timp o lume pe care o cunoaştem.
Personajele lui Murakami sunt pline de viaţă, trăiesc şi se zbat într-o lume a alegerilor. De cele mai multe ori nu avem un răspuns clar la întrebările noastre, dar ajungem în stadiul în care ne amuzăm alături de personaje, ne facem planuri, plângem şi disperăm alături de ele când nu ştiu ce drum să urmeze. Stilul în care ne este relatată povestea face ca totul să curgă natural. Alegerile sunt doar alegeri. Nu există alegeri bune sau rele. Le facem şi mergem mai departe sau nu.
Pădurea norvegiană prezintă un Tokyo altfel decât îl vedem la televizor, în reviste sau în documentare. Aproape că l-ai confunda cu New York-ul. Viaţa de cămin, barurile, câte un hotel din când în când, întâlnirile, prieteniile, titlurile cărţilor – sunt neaşteptate. Întâlnim personaje parcă ce aduc mai degrabă a caricaturi, cărora nu am îndrăzni să le adresăm o vorbă dacă s-ar afla în faţa noastră, care iubesc cărţile lui Fitzgerald şi care cântă la chitară melodiile celor de la The Beatles. Toate aceste lucruri stârnesc controverse şi te fac să îți dorești ca această carte să nu se termine vreodată.
Romanul lui Murakami este genul de carte care te lasă cu un milion de întrebări şi căreia i-ai da foc pentru că te-a tulburat în asemenea hal, dar pe care o cari peste tot după tine.
Alte recenzii de la Haruki Murakami:
Si eu vreau sa citesc cartea. Inca nu mi-am luat -o 🙂
Tocmai am terminat de citit si am intrat pe internet sa caut opiniile altor cititori deoarece sunt usor confuza! Nu numai ca mi s-a parut o mare pierdere de timp dar chiar cred ca este una din cele mai slabe carti pe care am citit-o vreodata. Scenele erotice sunt mult prea explicite si nu ajuta deloc la constructia personajelor si a povestii, cliseele sunt la ordinea zilei, personajele se sinucid sau sunt depresive… Nu inteleg cum te-ar putea tulbura aceasta carte sau cum ai putea sa o cari intotdeauna dupa tine! De ce ar fi aceasta carte un etalon ?!… Read more »
Sigur, fiecăruia poate să-i placă sau să-i displacă o carte, iar asta n-o face să fie scrisă de „autori consacrați real” sau blabla. Pur și simplu, tu te-ai apucat de citit „din snobism”, poate fără să cauți ceva la momentul respectiv în cartea aia. Iar autoarea articolului s-a regăsit în „Pădurea norvegiană”. Și mie mi-a plăcut cartea, chiar foarte mult. Am rămas cu întrebări. Nu știu ce citești tu, dar „scenele erotice sunt mult prea explicite” – nu cred. Am citit și mai „rău”, dacă vrei așa. Clișeic nu mi s-a părut cam nimic, chiar mi-ar plăcea niște exemple aici.… Read more »
Imi aduc aminte vag ca am citit aceasta carte in acest an, prin urmare nu mai pot veni cu exemple de clisee. Si nu am timp sa o reiau doar ca sa demonstrez ceva cuiva. Experienta mea de viata si cea in domeniul lecturii ma poarta in cu totul alte zone de explorare. Cand am fost studenta am avut o viata chiar foarte complicata, unica, dar niciodata nu am fost sfasiata de „neputința de a alege o anume iubire dintr-o varietate ce li se oferă”. Iubirea mea nu a fost aleasa si cantarita ca la piata! Nu sunt cititoare de… Read more »