Bine, știu că încă nu a sosit perioada sărbătorilor de iarnă, dar nu strică dacă ne-am aminti puțin de copilărie și de bucuria așteptării Moșului, nu-i așa?
Recunosc, nu aveam intenția să cumpăr cartea lui Pascal Bruckner, Păzea, se-ntoarce Moș Crăciun! când mi-am aprovizionat biblioteca cu noile cărți apărute pe piață, dar nu am putut rezista când am văzut-o!
Într-o dimineață, Moș Crăciun se trezi nespus de abătut. Tocmai înțelesese ceva îngrozitor: copiii nu îl mai iubeau, iar de respectat, îl respectau și mai puțin. Îl tratau ca pe un moșneag pisălog, ca pe o vedetă răsuflată[…] Era prea de tot. Atunci, trecând de la amărăciune la mânie, luă o hotărâre radicală: VA DEMISIONA! Ați citit bine: va demisiona! O să le arate el cine-i Moș Crăciun!
Până să o deschid să o citesc, mi-am zis că o voi face cadou, dar după, totul s-a schimbat. Cartea va sta la locul ei, în biblioteca mea!
– Sper că nu te-am rănit, nu arăți prea bine dispus.
– Ah, mai lasă-mă în pace!
– Simt că am făcut o gafă, îți cer iertare. Dumneata dai cu amândouă mâinile, din tot sufletul.
– Măcar de-ar primi și sufletele ce dau mâinile.
– Ce vrei să spui?
– Nimic, nu am spus nimic. Vorbesc prea multe.
– Permite-mi să insist: crezi că puștii nu merită cadourile dumitale?
– Să le merite? Pentru cât sunt de nerecunoscători…
– Eu credeam că principiul lui Moș Crăciun se bazează pe ideea că nu este nevoie să îi aduci mulțumiri.
– Zău? Și unde ai citit chestia asta?
Așadar, dacă vrei să intri în spiritul sărbătorilor de iarnă cu toate că nu suntem chiar în anotimpul propriu-zis, dacă vrei să îți aduci aminte de clipele copilăriei, de bucuria de a dărui, de importanța cuvântului Mulțumesc! și de cele mai frumoase sentimente, îți recomand, indiferent că ești copil sau nu, să citești această carte minunată, care, pe deasupra mai prezintă și niște desene foarte inspirate!
Pentru a-și face curaj, în timp ce sărea peste meridiane și peste fusuri orare, începu să cânte, cu o puternică intonație bavareză, cunoscuta numărătoare: Totdeauna-n viață/ Trebuie să faci față/ De la mine-nvață…
Alte recenzii de la Pascal Bruckner:
