Am avut nevoie de câteva săptămâni pentru a intra din nou în mood-ul de cititor, însă mai bine mai târziu decât niciodată. Ce-i drept, am renunțat la multe genuri de lectură și m-am focusat îndeosebi pe thrillers, pentru că pare că s-au lipit iremediabil de mine. Atunci când mă gândesc la următoarea lectură, efectiv nu am chef de altceva și caut în bibliotecă doar povești dinamice și dacă se poate, extrem de sângeroase… Dacă în acest fel îmi hrănesc temperamentul de cititor, atunci trebuie să mă conformez.
Atunci când am ales „Petrecerea de vânătoare” de Lucy Foley, am crezut într-un mod eronat că este cartea a doua scrisă de aceasta. În mintea mea, „Lista de Invitați” era romanul de debut, însă am aflat că este tocmai invers. Nu pot spune că mă deranjează, însă văd clar acum diferențele de stil și modul elevat în care „Lista de Invitați” este scrisă, puțin neobișnuit pentru o carte de debut. Acum înțeleg de ce, însă subliniez faptul că Foley are un stil destul de asemantor în ambele cărți, atât pe partea de acțiunea cât și pe construcția personajelor. Mi-aș dori ca în viitoar să văd ceva diferit de la ea, să abordeze alte teme și să iasă puțin din schema care a remarcat-o, pentru că potențial are.
În vacanța de iarnă, câțiva prieteni din Oxford se întâlnesc să întâmpine împreună Noul An, așa cum fac de zece ani, din studenție. Anul acesta au ales o cabană idilică și izolată în munții Scoției — locul perfect unde să se retragă și să se deconecteze. Vacanța începe nevinovat: admiră cu toții peisajul uluitor, deși rău-prevestitor, beau șampanie lângă șemineu și își amintesc de trecut. Însă după un deceniu povara resentimentelor înăbușite a devenit prea grea pentru nostalgia fragilă a grupului. Iar legătura dintre ei se rupe, chiar când un viscol teribil izolează cabana de restul lumii. După două zile, chiar de Anul Nou, unul dintre ei este mort… iar criminalul este tot unul dintre ei. Nu rămâne pe dinafară, vino și tu la petrecere.
M-am identificat puțin cu această situație, pentru că și eu știu cum este să nu renunți la tradiții și să te încăpățânezi să le urmez, chiar dacă acest lucru nu îți face plăcere sau nu te mai regăsești în valorile grupului cu care faci aceste lucruri. Nu întru mai mult in amănunte, însă este ceva personal cu care I can relate. La fel s-a întâmplat și cu cei 9 prieteni, Mark, Emma, Miranda, Julien, Nick, Bo, Samira, Katie și Gilles, care își petrec zilele de Anul Nou împreună, dar totul este o mare bombă cu ceas, ce ticăie chinuitor de repede, gata oricând să explodeze, luând viața cuiva la final.
Lucrul pe care nu l-am înțeles a fost acea dorința de a păstra aparențele și modul în care fiecare dintre ei așteptă orice reacție din partea fiecăruia pentru a face rău sau pentru a sămânța o îndoială sau un lucru parșiv. Cred că autoarea a ales special acest decor izolat pentru „Petrecerea de vânătoare„, cu dorința de a-și lăsa personajele să își facă de cap și să își arate cea mai rea latură a lor. În plus, nu am avut așteptări de la nimeni și acest lucru m-a ajutat, pentru că nu cred că există personaje bune sau personaje rele. Aici a lucrat bine Lucy, i-a adus pe toți la același nivel și am urmărit ca o piesă de treatru acțiunea, fără să am favoriți și să aștept miracole.
L-am comparat foarte mult cu filmul „Knives Out”, fiind clar un scenariu de film, cu intrigă palpitantă, dar personaje execrabile. Este destul de trist să știi că există o asemenea tipologie umană, dar până la urmă, genul cărții este Thriller, așa că eram pregătită pentru orice. Degradarea umană se obține destul de ușor și motivele nu sunt chiar atât de complexe pe cât ne-am aștepta – omul se înjosește pentru dragoste, pentru putere, bani sau celebritate. Trebuie doar să ii găsești punctele slabe și să le folosești împotriva lor….
Alte recenzii de la Lucy Foley:
