Dincolo de fantasmagorica arhitectură care își ridică vălătucii ademenirii într-un ritm incitant, romanul ” Pluta de piatră”, al scriitorului lusitan Jose Saramago, readuce în prim-plan problemele mai vechi și mai noi ale societății, de la condiția umană la interrelaționismul dintre oameni în vreme de strâmtoare.
Mărșăluind impetuos pe bulevardele literaturii cu ajutorul unei imprevizibile forme literare și a frazelor care, în ciuda lungimii lor impresionante, nu se îndepărtează de subiect, chiar dacă uneori îl bifurcă în halucinante ramificații, scriitorul portughez stăpânește perfect amestecul de analitică senzorială și introspecție comportamentală, zugrăvind și rezugrăvind rugozitățile și vitraliile unei lumi aflată într-o spongiformă derivă.
În pofida faptului că acțiunea se bazează pe o utopie, respectiv despărțirea Peninsulei Iberice de continent în urma unui inexplicabil fenomen, totuși romanul dezvoltă o anumită filosofie a existențialismului prin intermediul unor personaje care, între truism și miracol, își deșiră fireasca rostogolire de clipe între bezna și lumina vieții cu întregul apanaj al simțirilor de la speranță la spaimă, tur și retur, fără a se pierde, nici măcar pentru o fărâmă de clipă în redundanța unui sisific giratoriu.
Cu siguranță că există la Jose Saramago ascuțita pricepere a spadasinului de a oferii spectacolul spumos al duelului, nicidecum ca o împopoțonată paradă de cioclu, ci ca o primordială etalare a lăuntricului, cu împletituri de serafic și demoniac, cu răniri, pansări, vindecări și terifiantul expansionism al vidului interior, uneori ca o împovărare, alteori ca o panaceică umplere a golului coroziv din sufletele mult prea vulnerabile.
Cu un structuralism anarhic și totuși omogen, romanul ” Pluta de piatră” reușește să răspândească un intempestiv parfum de lavandă și tămâie care, încolăcindu-se în șuiere hulpave între cer și glod, oferă o perspectivă aparte a omului prins în menghina ducerii în neștire. Un om care mușcă și mângâie în crisalida unei singur clipe când animalicul prozaic al bestialității din noi numai este suficient de îndârjit.
O carte fabuloasă!
