Într-un oraș fără nume toți orbesc cu excepția unei femei. Deși romanul are multe personaje, acestea nu au nume fiindcă orbii n-au nevoie de nume, eu sînt vocea pe care o am, restul n-are importanță.
Întreaga operă poate fi văzută drept o parabolă care ar reprezenta neîncrederea autorului în societatea modernă incapabilă să-și rezolve crizele. În acelaș timp ar putea fi și o revoltă împotriva dependenței noastre de tehnică, de sisteme moderne complexe.
Într-o altă ordine de idei, am fost dusă cu gândul și la sensul direct – importanța ochilor. Am înțeles acea expresie atât de uzuală “păstrează ca ochii din cap”.
Subiectul neordinar, stilul scrierii ușor însă cu înțelesuri profunde. Deși firul narativ se petrece pe un plan simplu și cursiv, printre rânduri autorul a strecurat niște idei mai filozofice și întrebări retorice hamletiene.
Fără viitor, prezentul n-are niciun sens, ca și cum n-ar exista, Poate că omenirea va reușit să supraviețuiască fără ochi, dar atunci nu va mai fi omenire, rezultatul e evident, care dintre noi se mai consideră la fel de uman ca înainte.
De asemenea, s-a evidențiat și ideea că tot ceea ce e material își pierde din importanță în fața necesităților primordiale de existență. Un fel de revenire la Cicero și la faimoasa expresie “omnia mea mecum porto”.
Unicul impediment întâlnit de mine a fost punerea în pagină. La un moment dat am crezut că orbesc și eu; pe lângă scrisul mărut deja obositor, lipsa liniilor de dialog chiar era enervantă. Toate acele dialoguri transformate în vorbire indirectă, sau mai bine zis încadrate doar în narațiune sub formă de text, au îngreunat lectura. Altminteri, textul ar fi fost mai aerat și mai ușor de citit.
Găsim unele asemănări cu pandemia actuală, mă refer aici la modul de administrare ineficientă a crizei epidemiologice, dar și la frica oamenilor că această stare de alertă și deznădejde ar putea dura cu anii.
Voiam să-ți spun că tot așa ar putea fi vorba de patruzeci de zile și de patruzeci de săptămâni sau de patruzeci de luni sau de patruzeci de ani.
Este un must-read!
Alte recenzii de la José Saramago:
