Personajul favorit al fanilor de romane poliţiste, monsieur Hercule Poirot, revine cu încă unsprezece cazuri alternate de autoarea Agatha Christie.
Apărut în 1924 în Marea Britanie, făcând parte din seria cu acelaşi nume, Poirot investighează mai multe tipuri de instrucţiuni: crime, furturi, răpiri, dispariţii şi afaceri dubioase, însoţit de son ami, căpitanul Hastings. Niciuna, însă, nu este prea grea pentru micile celule cenuşii ale detectivului belgian cu care se mândreşte în faţa inspectorului Japp, de la Scotland Yard.
Deşi cazurile diferă şi pot fi grupate în mai multe categorii, toate au ceva în comun: inteligenţa lui Poirot, aşa cum afirmă şi el în repetate rânduri, pentru a dovedi că intuiţia şi simţurile înşală.
Fiind unul dintre polarele cu mai multe părţi, accentul este întotdeuna pus pe metodă, acel tip de gândire ordonat pe care detectivul şi-l însuşeşte când reflectează în fotoliul lui confortabil.
Pe lângă Miss Marple, monsieur Poirot întregeşte galeria marilor dezlegători de mistere ale Agathei Christie. Micul belgian are în plus un stil aparte de a cerceta. Ordinea în minte, şi chiar în viaţa de zi cu zi, amabilitatea şi talentul sunt caracteristici impunătoare pentru el, nemaivorbind de agilitatea cu care ochii verzi îi sclipesc când simte misterul.
Poirot investighează diferă, în mare parte, de romanele clasice în care anchetatorul descoperă scrum de ţigară sau nasturi ca indicii. Faptele sunt atât de bine puse la punct, încât tactul îl impresionează şi pe el. Acolo este problema, după el, în goana după înscenarea perfectă, făptaşul uită o perdea netrasă, pune cutia de bijuterii pe o masă prăfuită sau fură un diamant fără a-şi da seama că este fals.
Printre cele mai curioase cazuri, se numără Răpirea primului-ministru şi Aventura cu mormântul egiptean. În primul, Poirot se căieşte că a părăsit Anglia, când problema se putea rezolva de acasă, însă descoperă conspiraţia şi salvează viaţa premierului. Odată găsit un mormânt de faraon, acesta iscă un scandal despre blestemul mumiei şi survin morţi misterioase pe care Poirot le scoate la iveală în mod raţional, précisément.
Şi Poirot a avut dreptate.
Alte recenzii de la Agatha Christie:
