Mario Vargas Llosa, autorul romanului Povestașul, este unul dintre scriitori laureați cu Premiul Nobel, în anul 2010. Se naște în Peru, dar copilărește în Bolivia crezând că tatăl său murise și că fusese un erou.
Autorul reunește în această carte două planuri care se distanțează și se apropie unul de celălalt în același timp: amintirea unui coleg de facultate captivat de povestea unui trib din Amazonia și legendele unui așa-zis povestaș despre înfăptuirea lumii.
Titlul original este ,,El hablador„ care ar putea însemna atât cel ce spune povești (povestașul) cât și un simplu vorbăreț.
,,Pentru că a deveni povestaș înseamnă a adăuga imposibilul la ceea ce era doar neverosimil.„
În planul secund se vorbește cu precădere despre conștiința unei mici comunități unde personajul principal află percepția localnicilor cu privire la crearea Soarelui, la lumina mai slabă a Lunii, la existența cometelor și a stelelor căzătoare. Povestașul ajungând să creadă în incredibil.
,,O fi chiar așa de simplu de zburat? Serpigari-ii, machikanaris-ii zboară, în căpială. Dar ei au înțelepciune; fierturile, zeișorii sau drăcușorii îi ajută. Eu, ce am eu? Lucrurile care mi se povestesc și pe care le povestesc, atâta doar. Asta se pare că n-a făcut pe nimeni să zboare.„
Protagonistul celui de-al doilea plan capătă pe rând înțelepciune, iar, mai apoi, harul de a povesti: ,,Unele lucruri își știu povestea lor, și știu povestea celorlalte; altele, numai pe-a lor. Cel care știe toate poveștile va avea, firește, înțelepciunea.„
În primul plan autorul își aduce aminte de Mascarita, un evreu care se opunea principiilor Facultății de Litere, întrucât aceștia doreau modernizarea triburilor. Porecla de Mascarita (care în spaniolă reprezintă diminutivul de la cuvântul mască) îi era atribuită din cauza unei pete vineții pe care acesta o avea pe față. Semnul va devenii, spre finalul cărții, distinctiv și îl dă de gol.
,,Memoria este o adevărată capcană: îndreaptă și potrivește trecutul în funcție de prezent.„
Alte recenzii de la Mario Vargas Llosa:
