Ca o continuare aproape firească a celui dintâi volum, povestirile lui Dan Rădoiu se prelungesc tentacular peste zidiri și nezidiri, respectând într-o măsură oarecare ingredientele începutului acestei serii.
De ce zic ” într-o măsură oarecare”? Pentru că de data aceasta, ca o etalare a necesarei ascensiuni scriitoricești, autorul reușește să omogenizeze hilarul amestec de real și ireal, transformând rigorismul realității imediate într-o graniță extrem de firavă, poate mai precară decât o firavă pânză de păianjen uitată intenționat într-un colț univers.
Personajele din volumul de proză ” Povestiri de la marginea realității 2”, apărut la editura Crux Publishing, sunt tăioase și surpinzătoare, ascunzând, dincolo de carapacea normalității, momentele halucinante ale unor altfel de trăiri, răsfirând izul unei partituri amețitoare în care clipele sunt încorsetate într-un iminent moment prevestitor de prăbușiri care pot fi foarte ușor confundate cu înălțarea.
Senzorialul din povestirile lui Dan Rădoiu au în imprevizibilul său conținut ceva din zvâcnetul amenințătoarei electrocardiograme care, printr-o simplă mișcare poate, după caz sau capriciu, să elibereze sau să încarcereze.
Stilul este înveșmântat de săgetătoarele condimentări, fără înflorituri. Un stil care știe cât vrea și mai ales cât poate, reușind astfel să fie unul laborios, scriitorul reușind să comprime zeci de trăiri într-o pilulă prin intermediul ”povestiri în povestire”, înrămând anii în clipe, dar și rătăcind clipe în ani.
O carte magnetizantă.
Lectură plăcută!







