12
Jodi Picoult a urcat vertiginos în topul autorilor mei preferți. Cu fiecare carte pe care o citesc, simt că își merită locul între favoriți. Deci anul 2019 va fi anul Jodi Picoult pentru mine.
Ficțiunea există în cele mai felurite forme. Secrete, minciuni, povești. Toți le spunem. Uneori, ca să-i amuzăm pe alții. Alteori, ca să le distragem atenția.
Și alteori, pentru că nu avem încotro.
Povestitorul este o carte despre suferință, despre pierdere, despre neputință în diferite forme și circumstanțe.
Povestea unei familii: a unei bunici, Minka, care a avut ghinionul să fie deportată în lagăr, a lui Sage, o nepoată care vrea să uite de durere și a lui Josef un bătrân care vrea să-și depășească trecutul, trecut de care nu este mândru.
Josef și Sage se întâlnesc la un grup de sprijin, dornici să găsească o cale să meargă mai departe.
Nu pot explica de ce mi-am deschis sufletul tocmai în fața lui Josef, la urma urmelor, un străin. Poate pentru că singurătatea e o oglindă și e lesne de recunoscut atunci când o întâlnești. Mâna îmi cade moale, iar perdeaua de păr îmi acoperă din nou cicatricile. Mi-aș dori să fie la fel de ușor să le ascund șipe cele din interior.
Minka este asemenea Șeherezadei, povestea ei fantastică o ține în viață în lagăr. Partea cu lagărul e o parte dureroasă. Oricât de multe cărți aș citi pe această temă tot nu pot să nu fiu impresionată de viața evreilor în acea perioadă.
Sage are o misiune neobișnuită, Josef îi cere un lucru greu de realizat. Dar această misiune va scoate la iveală trecutul Minkăi, va aduce o persoană specială în viața ei.
O familie se poate destrăma atât de ușor. Nu e nevoie decât o frântură de egoism, de un strop de lăcomie, de un crâmpei de ghinion și totuși, atunci când e strâns țesută, nu există legătură mai puternică decât familia.
Lectură plăcută !!!
POST A COMMENT.