Aceasta este o recomandare de thriller pentru pasionații de nordic noir. Mult mai bun decât mă așteptam. Atmosfera este macabră, plină de adrenalină și suspans, ipoteza alunecă pe o pantă a absurdului și la un moment dat chiar te întrebi la ce fel de explicații va apela autoarea. M-am temut de un final încurcat și lăsat în coadă de pește, m-am temut că va depăși pragul realismului magic, m-am temut că va pica în extrema absurdului. Dar, nu! Finalul a fost excelent de bine integrat în poveste. Fără nelămuriri, fără găuri negre, fără coincidențe penibile. Un thriller cu accente horror foarte bine regizat și pus în scenă.
Un grup de teribiliști, pasionați de poze extreme pentru siteurile de socializare, pleacă într-o aventură montană în plină iarnă, într-o zonă pustie și izolată din Islanda. Cele două cupluri n-au antrenament pentru astfel de încercări, iar zăpada mare, viscolul și gerul nu le sunt deloc prieteni. Dar nu sunt singurii lor inamici. Din întunericul ostil și înghețat îi pândește un dușman mult mai periculos care le va transforma excursia într-un adevărat coșmar.
Povestea este spusă din trei perspective diferite. Pe de o parte, o urmărim pe Johanna, o voluntară din echipa de salvare în lupta ei cu nămeții. A doua poveste îl are în centru pe solitarul Hjörvar, angajat la o stație radar izolată care se confruntă cu neîncrederea în propria rațiune. Și, din când în când, facem un salt în timp în urmă cu o săptămână și mergem cu grupul de turiști prin viscol și beznă. Pe lângă evenimentele inexplicabile și șocante ce au loc în stația radar și pe ruta înzăpezită urmată de turiști, perspectivele celor trei personaje naratoare ne oferă și detalii din trecutul acestora și al celor cu care interacționează. Există coincidențe surprinzătoare care se dovedesc capitale la finalul poveștii.
Cele două planuri ale poveștii: cel care urmărește munca echipelor de intervenție montană care se străduiesc să recupereze turiștii dispăruți pe munte (intercalate cu flashbackuri ce redau perspectiva uneia dintre participante la expediție cu scenele horror pe care grupul le-a experimentat în beznă și viscol), și celălalt care urmărește psihoza în ascensiune a angajatului de la stația radar din apropiere (care în timpul schimburilor de noapte trăiește cu senzația tot mai acută că nu este singur în clădire) merg în paralel până aproape de deznodământ când se împletesc într-un mod ingenios și plin de simboluri. Realismul magic este factorul cheie și am fost aproape sigură că autoarea va miza mult prea mult pe paranormal pentru a descâlci ițele din ce în ce mai încurcate și inexplicabile ale poveștii, dar m-am înșelat. Aleluia!
Aveți chef de o poveste cu fantome? Sau poate de una cu sociopați? Poate doriți puțină adrenalină? Sau puțin mister? O plimbare cu peripeții prin zăpadă și întuneric? Povestea are toate ingredientele necesare pentru a-ți capta curiozitatea și a-ți da palpitații. Romanul a câștigat premiul Blood Drop Award pentru cel mai bun roman polițist în 2020 și a meritat așteptarea. Fanii autoarei au fost încântați. Prada reprezintă o revenire a autoarei la stilul care a consacrat-o, o poveste electrizantă cu fantome, cu imagini macabre, ambient sălbatic și izolat islandez, evenimente inexplicabile și fenomene ce depășesc limitele normalului. Teroarea este prezentă la fiecare rând și se sprijină incontestabil pe atmosferă și decor. Nu ai timp să te relaxezi nici măcar o clipă, deoarece suspansul este menținut și accentuat cu fiecare nouă scenă și fiecare nouă dezvăluire. Răsturnările de situație sunt spectaculoase și te țin bine ancorat în poveste. Secțiunea cea mai înspăimântătoare este fără doar și poate perspectiva turistei care înglobează cele mai multe scene horror inexplicabile.
Bineînțeles că pe tot parcursul lecturii te întrebi ce se întâmplă. Oare cineva terorizează grupul de excursioniști? Oare e vorba de o răzbunare sinistră? Oare chiar e o poveste cu fantome? Sau angajatul de la stația radar are ceva probleme psihice și halucinează influențat de izolare și vremea deprimantă? Predecesorul său a luat-o razna. E posibil să i se întâmple același lucru?
Finalul face această carte să fie una spectaculos de bine construită deoarece nu lasă neclarități și nimic la voia întâmplării. Totul are o explicație de bun simț și totul este logic. Sau aproape logic. Și citind povestea scrisă de Yrsa am simțit aceeași plăcere pe care o am când citesc o carte bună de Stephen King.
Alte recenzii de la Yrsa Sigurdardottir:
