O întoarcere în timp, face din volumul Prin cenușă de visuri o lectură genială care te aruncă, alături de Victoria, într-un vârtej de evenimente, răscolindu-ți simțurile și păstrându-te parte din poveste cu mult după ce ai dat gata și ultima pagină.
Abordasem stilul tâmp, adică mergeam la bluf şi mă prefăceam că sunt atât de proastă încât trebuia să-mi scriu propriul nume în palmă ca să nu-l uit.
Dacă aveați vreun dubiu cu privire la măestria autoarei O. G. Arion de a împleti istoria cu ficțiunea într-un fantasy excepțional, urmăriți-o trimițându-vă în trecutul lui 1757, expunându-vă rigorilor vremii și obligându-vă să vă mențineți pe traiectoria prescrisă pentru că viitorul stă în mâinile voastre. Atunci veți regreta că ați avut un minim de dubiu cu privire la calitatea sa de scriitor ce poate insufla prezentului aură de fantasy, dându-i și trecutului savoare de actualitate.
La dracu, nu eram pregătită să-mi pun mâinile pe piept şi să-mi crească pătrunjel la căpătâi. Nu acum. Nu în felul ăsta.
Prin cenușă de visuri începem să vedem imaginea de ansamblu, punem cap la cap toate acele mici detalii întâlnite de-a lungul primelor trei volume și rămânem fascinați de capacitatea autoarei de a ne dezvălui frânturi din viitor cu mult înainte de desfășurarea evenimentelor.
Acum era vorba despre cea mai pură formă de uimire. Genul ăla de uimire când rămâi cu gura căscată şi nu poţi lega două vorbe, când stai ore în şir fără să poţi avea nici măcar un singur gând coerent. Da, cam aşa mă simţeam.
Încă din secunda în care Victoria a fost aruncată în trecut, am început să caut indicii care să-mi arate că prezentul a fost perturbat de prezența ei în trecut. ”Alergam” printre pagini în încercarea de a afla totul dintr-o suflare unde, la un moment dat, trebuia să găsesc acel indiciu care să-mi demonstreze că prezența Victoriei în trecut nu trecuse neobservată.
- Nu eşti cam tânăr să fumezi? m-am încruntat uşor.
- Nu eşti prea frumoasă ca să fii sirenă? îmi întoarse el întrebarea, dar fără să fie câtuşi de puţin obraznic. Am auzit că în realitate sunt tare urâte.
O. G. Arion mi-a satisfăcut curiozitatea, însă nu m-aș fi așteptat nicicând la avalanșa de secrete ce aveau să iasă la lumină, la vârtejul de simțuri ce aveau să fie trezite în sufletul Victoriei și, mai ales, la modul în care avea să reușească autoarea să ne închidă orice fereastră de anticipație la ceea ce va urma.
Mâncare! Eram leşinată de foame. Ce vreţi, aşa sunt eu, trebuie să mănânc pentru a putea funcţiona. Voi nu?
Prin cenușă de visuri este un volum FANTASTIC, EXCEPȚIONAL, DIVIN, SUPERB, GENIAL, WOW. O. G. Arion o transformă pe Victoria într-un vârtej de simțuri, sentimente și amintiri, ce te bulversează și pe tine, omul de dincolo de geam. Dacă până acum mai puteam să-mi las imaginația să zburde și să se amăgească că știe ce-o așteaptă în următorul volum, acum este tabula rasa. Total la cheremul fanteziei autoarei.
- Zece scuzi? am repetat, părând revoltată. Între noi fie vorba, habar n-aveam dacă era mult sau puţin.
Nu m-am așteptat să fie chiar așa o avalanșă de evenimente și de piese de puzzle unite într-un mod atât de magistral care să mă facă să respir sacadat și să-mi doresc să izvorască mai multe pagini între coperțile volumului Prin cenușă de visuri.
Cine este O. G. Arion? Wonder Woman a poveștilor cu vampiri, autoarea datorită căreia Vampirii din Morganville, Jurnalele vampirilor și Vampirii Sudului ajung să joace-n Liga Mică.
- Și-atunci, pe ce pui preț? Pe obiecte, pe oameni?
- Hmm, obiectele nu au suflet și nu-ți pot întoarce afecțiunea sau ura. Iar oamenii pot trăda oricând. Cred că pun preț pe mine însumi. Îmi protejez și-mi iubesc familia, dar nu pot să-mi las viața în mâinile lor. Nu pot depinde de altcineva.
Vă invit să descoperiți de ce merge Victoria în trecut, cum reușește acest lucru și dacă va găsi ceea ce caută într-un volum 4 bombă al seriei Nemuritor, dar și ce alte figuri istorice ies la lumină prin penița autoarei.
Alte recenzii de la O. G. Arion:
